Cum îţi înveţi copilul să nu mintă? Iată recomandările psihologilor

Cu cât părinţii îi mint mai mult pe copii, cu atât e mai probabil ca şi copii să fie înclinaţi să mintă şi să înşele. Dacă descoperă că au fost minţiţi (chiar dacă minciunile au fost spuse cu intenţii bune), acest lucru le afectează onestitatea.

Oamenii de ştiinţă de la Universitatea din California au testat 186 de copii, cu vârsta de 3-7 ani, antrenându-i într-un joc în care trebuiau să reziste unei tentaţii.

Aproximativ jumătate dintre copii au fost minţiţi de către unul dintre cercetători, care le-a spus întâi că în camera alăturată îi aşteaptă un bol mare cu dulciuri, dar curând după aceea le-a mărturisit că afirmaţia fusese doar un şiretlic pentru a-i convinge să meargă în camera de alături şi să participe la un joc.

Ceilalţi copii au fost, pur şi simplu, invitaţi să vină în camera alăturată şi să se joace, fără a li se spune nimic despre dulciuri.

Jocul le cerea copiilor să identifice ce personaje reprezentau nişte jucării – pe care nu le puteau vedea – pe baza sunetelor pe care le emiteau.

Diferitele sunete şi jucării erau relativ uşor de împerecheat, cu excepţia unui singur sunet, ales în mod deliberat pentru a crea confuzie: melodia „Für Elise”, atribuită lui Beethoven. 

Când se auzea această melodie, cercetătorul care supraveghea jocul ieşea din încăpere, chipurile pentru a răspunde la telefon, lăsând copiii singuri în cameră timp de 90 de secunde, ceea ce le oferea prilejul tentant de a se uita pe furiş să afle ce jucărie scotea acel sunet. 

Copiiilor li s-a cerut în mod clar să nu se uite să vadă jucăria, iar la întoarcere, li s-a cerut clar să spună adevărul.

Copiii de 5, 6 şi 7 ani care fuseseră minţiţi iniţial de cercetători s-au dovedit mai înclinaţi să înşele (să se uite pentru a vedea jucăria) şi să mintă atunci când au fost întrebaţi dacă au făcut-o. Diferenţele nu au fost însă observate şi la copiii mai mici, de 3-4 ani.

Cercetătorii consideră că e primul experiment care confirmă un lucru pe care mulţi adulţi îi ştiu instinctiv: că faptul de a minţi un copil afectează onestitatea acestuia. Rezultatele au fost publicate în jurnalul Developmental Science.

Nu se ştie, însă, de ce se întâmplă acest lucru.

E posibil ca aceşti copii să imite pur şi simplu modelul de comportament al adultului, sau să decidă cât de importantă este onestitatea pentru adulţi, sau să nu resimtă nevoia de a-şi ţine cuvântul faţă de cineva care minte.

Sursa: Mail Online