Situaţia tristă a copiilor români din mediul rural, dezvăluită într-un nou raport tulburător

Studiul „Bunăstarea copiilor din mediul rural”, prezentat miercuri, arată că mai puţin de o treime dintre familiile cu copii sub cinci ani (28 la sută) reuşesc să le asigure trei mese pe zi, suplimentate de gustări, în care se regăsesc alimente diverse care să acopere necesităţile nutriţionale specifice vârstei, deşi raportul de evaluare a eficienţei intervenţiilor incluse în programele naţionale privind nutriţia copiilor sub doi ani indica, în 2010, că o treime din copiii sub un an la nivel naţional aveau o dietă minim diversificată.

„Autorităţile locale intervievate apreciază că numai sărăcia îi determină pe unii părinţi să îşi priveze copiii de la o alimentaţie corespunzătoare necesară dezvoltării lor. Ei afirmă că, în limita fondurilor disponibile, încearcă să sprijine cele mai sărace familii din comunitate cu alimente de bază, dar subliniază că sunt şi familii în care nici unul din membrii adulţi ai familiei nu vor să muncească pentru a-şi acoperi necesarul de hrană pentru copii. Dincolo de cazurile dramatice, prezentate în mass-media, cercetarea a constatat că există deficite importante staturo-ponderale şi staturale în rândul copiilor cu vârste sub cinci ani, care indică malnutriţie acută, în două judeţe (Cluj şi Vaslui), respectiv malnutriţie cronică în judeţul Vaslui şi care necesită intervenţie imediată„, se arată în studiu.

Cercetarea a fost realizată în mediul rural în judeţele Cluj, Dolj, Ialomiţa, Vâlcea şi Vaslui, pe un eşantion de 966 de copii cu vârste cuprinse între 0 şi 5 ani, cei mici fiind evaluaţi din perspectiva indicatorilor antropometrici de creştere, respectiv greutate pentru talie (înălţime) şi talie (înălţime) pentru vârstă.

„Prevalenţa greutăţii mici pentru talie sub -2 SD reflectă o malnutriţie acută (instalată recent) ca urmare a unor practici nutriţionale incorecte sau a hranei insuficiente sau o stare de boală care determină o nutriţie necorespunzătoare a copilului şi care poate fi corectată. Copilul nu mai ia în greutate sau începe să piardă din greutate comparativ cu copiii de talia şi vârsta lui. Din analiza rezultatelor a reieşit o prevalenţă a greutăţii mici pentru talie (ponderea copiilor sub -2 SD) de 5,9 la sută pe eşantionul studiat, cu valori semnificativ mai mari pentru comunităţile rurale din judeţele Cluj (8,9 la sută) şi Vaslui (7,3 la sută)”, se mai menţionează în aceeaşi cercetare.

Prevalenţa taliei mici pentru vârstă de sub -2 SD este cel mai bun indicator al malnutriţiei cronice. Copilul cu un deficit nutriţional pe termen lung creşte insuficient în înălţime faţă de copiii de aceeaşi vârstă. Deficitul este asociat unui aport cronic insuficient de proteine, micronutrienţi şi energie, practici nutriţionale inadecvate şi adesea asociate cu sărăcia, care au ca efecte secundare îmbolnăviri sau infecţii frecvente. Dacă acest deficit nu se recuperează în primii doi ani de viaţă, el va avea un impact pe termen lung asupra sănătăţii, dezvoltării cognitive şi a productivităţii economice a copilului şi ulterior a individului.

World Vision precizează că, potrivit UNICEF, prevalenţa greutăţii mici pentru talie peste cinci la sută presupune intervenţie.

Date mai puţin îngrijorătoare s-au înregistrat în judeţele Dolj (3,8 la sută), Vâlcea (2,6 la sută) şi Ialomiţa (cinci la sută).

20% dintre copiii din rural mai mici de cinci ani nu au fost duşi la medic în ultimul an

O cincime dintre copiii din mediul rural în vârstă de până la cinci ani nu au fost duşi la medic în ultimul an, deşi doar în primul an de viaţă sunt obligatorii şase consultaţii, rezultă din studiul „Bunăstarea copilului în mediul rural”, prezentat miercuri de Organizaţia World Vision România.

Respondenţii adulţi din gospodăriile în care locuiesc copii cu vârste sub cinci ani au fost rugaţi să indice dacă în ultimul an unul sau mai mulţi copii din gospodărie au fost duşi la medicul de familie.

„În 80,3 la sută din cazuri, răspunsurile părinţilor au confirmat că, pe parcursul ultimului an, copilul (copiii) din familie au fost examinaţi de către medicul de familie. Este însă îngrijorător faptul că în aproximativ 20 la sută dintre familii, copiii mai mici de cinci ani nu au fost examinaţi în ultimele douăsprezece luni de către medicul de familie. Conform cadrului metodologic, fiecare copil are dreptul la şase vizite de bilanţ în primul an de viaţă, la trei în al doilea an de viaţă şi apoi la câte o vizită de bilanţ anual, la fel ca orice alt asigurat”, se arată în studiu.

Starea de sănătate a copiilor cu vârste sub cinci ani a fost abordată, în studiu, prin întrebări despre modul în care părinţii înţeleg necesitatea supravegherii condiţiei de sănătate, prin efectuarea de analize medicale, şi tipurile de afecţiuni pe care copiii le-au acuzat în ultimele douăsprezece luni.

„Astfel, 39 la sută dintre copiii sub cinci ani au avut analizele efectuate în ultimele douăsprezece luni. Restul de 61 la sută nu au făcut investigaţii de laborator. Analiza răspunsurilor la această categorie de întrebări indică o percepţie destul de răspândită în rândul părinţilor, şi anume confundarea supravegherii stării de sănătate de către medic cu efectuarea de analize medicale”, se mai arată în studiu.

În ceea ce priveşte afecţiunile pe care le-au acuzat copiii mai mici de cinci ani în ultimele douăsprezece luni, părinţii declară că 47 la sută dintre aceştia au avut boli respiratorii, iar patru la sută, boli diareice.

Părinţii au fost rugaţi să precizeze dacă, în gospodăria în care locuiesc, copiilor sub cinci ani le-au fost făcute vaccinurile obligatorii, fiind raportate întârzieri doar pentru 2,7 la sută din cazuri.

Studiul şi-a propus să analizeze şi modul în care sunt hrăniţi copiii din mediul rural. Peste jumătate din familii (58,3 la sută) au declarat că asigură copiilor cel puţin trei mese, suplimentate de două gustări, ceea ce reprezintă o frecvenţă minimă a meselor.

În ceea ce priveşte diversitatea alimentelor servite, doar 42,5 la sută dintre familii confirmă că mesele pe care le servesc copiii zilnic conţin produse din toate grupele alimentare principale, adică o dietă minim diversificată.

Studiul din 2014 a fost realizat pe un eşantion de 2.774 de gospodării, având reprezentivitate naţională pentru gospodăriile cu copii din mediul rural. În gospodăriile incluse în cercetare, numărul mediu de copii per gospodărie este 1,91. Mai puţin de un sfert din numărul total de gospodării examinate au trei sau mai mulţi copii.

2,3 la sută dintre familiile din rural au cel puţin un copil care a abandonat şcoala

Numărul de familii din mediul rural care recunosc că au cel puţin un copil care a abandonat şcoala a ajuns la 2,3 la sută, principalele cauze ale abandonului fiind lipsa resurselor materiale şi rezultatele şcolare slabe, rezultă din studiul „Bunăstarea copilului în mediul rural”, prezentat miercuri.

Studiul făcut de Organizaţia World Vision România analizează participarea şcolară a copiilor, rezultând 2,3 la sută din familii care raportează că unul dintre copiii lor au abandonat şcoala, faţă de 1,6 la sută, conform unor date făcute publice anterior de Ministerul Educaţiei, au precizat iniţiatorii cercetării.

„Motivele principale de abandon şcolar, relatate de elevi şi în mare parte confirmate de părinţi, sunt cele legate de lipsa resurselor materiale (45 la sută) şi rezultatele şcolare slabe (37 la sută). Important de observat este faptul că 22 la sută dintre copiii din mediul rural se simt obosiţi pentru că muncesc înainte sau după şcoală. În acest context se observă o uşoară scădere a numărului părinţilor care ar recomanda copiilor să-şi continue studiile după opt clase (83,8 la sută în 2014 vs. 85,2 la sută în 2012)”, se arată în studiul citat.

Dintre copiii de şase ani, 37 la sută nu erau încă la şcoală la momentul studiului, ceea ce poate însemna că parte dintre ei se aflau încă în grupa mare la grădiniţă şi nu erau înscrişi încă în clasa pregătitoare, la şcoală. De asemenea, conform aceleiaşi cercetări, 24 la sută dintre copiii de trei ani, 11 la sută dintre cei de patru ani şi opt la sută dintre copiii de cinci ani nu erau la grădiniţă.

„În ceea ce priveşte frecventarea grădiniţei, în 1,8 la sută dintre gospodării au fost înregistrate cazuri în care unul dintre copiii care au acum şapte ani sau mai mulţi nu a mers deloc la grădiniţă. Motivele nefrecventării au fost, conform părinţilor, următoarele: lipsa banilor pentru haine, lipsa unei grădiniţe în sat, motive medicale, faptul că au avut cu cine să stea acasă, lipsa unei persoane care să poată duce copilul la grădiniţă, respectiv refuzul de a înscrie copilul la grădiniţă”, se mai arată în studiu.

Durata medie de deplasare de acasă la locul unde învaţă copiii este de aproximativ 35 de minute, iar jumătate dintre copii au nevoie de mai mult de o jumătate de oră zilnic pentru a parcurge drumul de acasă la grădiniţă sau şcoală şi înapoi, iar pentru jumătate din aceştia, timpul zilnic de care au nevoie pentru aceste deplasări este mai scurt de 30 de minute.

Studiul mai arată că 26,8 la sută dintre familii au fost, în ultimul an, în situaţia de a cumpăra mai puţine rechizite sau cărţi pentru copii, faţă de 29 la sută în 2012, 61 la sută dintre cei care au recurs la alocarea unui buget mai mic pentru rechizite şi materiale şcolare se regăsesc între respondenţii care spun că banii nu le ajung nici pentru strictul necesar.

Aproximativ 30 la sută dintre părinţii care au fost nevoiţi să diminueze cheltuielile pentru rechizite provin din familii în care banii abia ajung de la o lună la alta.

„Cu toate acestea, 62,7 la sută dintre familii resping această direcţie de restrângere a cheltuielilor sau o consideră neaplicabilă”, se mai arată în studiu.

Examinând şi răspunsurile copiilor, rezultă că 77 la sută declară că au întotdeauna necesarul de rechizite şi cărţi pentru şcoală asigurat, 20 la sută beneficiază doar uneori de materialele şcolare de care au nevoie, în timp ce 3 la sută declară că nu deţin niciodată suficiente cărţi şi rechizite pentru şcoală.

„Într-un procent mult mai mic, dar care trebuie luat în considerare având în vedere implicaţiile pentru copil, 1,5 la sută dintre părinţi au recurs la retragerea de la şcoală temporar a copiilor lor, iar 1,8 la sută şi-au retras definitiv copiii de la şcoală, fiind confruntaţi cu dificultăţi material majore”, se mai arată în documentul citat.

În privinţa activităţilor de timp liber (inclusiv educaţie non-formală), un sfert dintre copiii din familiile cuprinse în cercetare au fost privaţi de participarea, alături de colegii lor, la activităţile extraşcolare sau au beneficiat de rechizite mai puţine comparativ cu colegii lor.

De asemenea, că există familii care s-au văzut nevoite, în ultimul an, să recurgă la trimiterea copiilor la lucru în ţară (1,4 la sută) sau în străinătate (0,5 la sută). Astfel, 45 la sută dintre adulţii care au raportat situaţii de întrerupere a şcolii în familia lor şi au explicat motivele întreruperii au indicat ca motiv lipsa posibilităţilor familiei de a acoperi cheltuielile pentru continuarea şcolarizării.

În 37 la sută din cazuri, rezultatele şcolare slabe ale copiilor au constituit motivul întreruperii şcolii, în timp ce doar 18 la sută dintre situaţii acoperă o varietate de motive ale întreruperii şcolii, între care: starea de sănătate a copilului (boală sau handicap), plecarea acestuia, împreună cu părinţii, în străinătate, repetenţie şi refuzul copilului de a mai merge la şcoală.

„În cazuri izolate, motivele întreruperii şcolii au fost legate de căsătorie sau angrenarea copilului în diferite munci în cadrul gospodăriei familiei sau la vecini. Aproximativ jumătate dintre copiii pentru care au fost furnizate date de către părinţi îşi ajută familia la curăţenie în gospodărie, iar 32,5 la sută contribuie la îngrijirea animalelor pe care le deţine familia. Circa 12 la sută dintre copii oferă sprijin la îngrijirea altor membri ai familiei. Un procent mult mai mic (3,3 la sută) dintre copii lucrează în gospodăriile vecinilor sau în cele ale altor consăteni”, se mai arată în studiu.

Autorii mai notează că sunt şi părinţi care recunosc că utilizează munca copiilor lor pentru activităţi în agricultură şi că, uneori, copiii lor mai mari lipsesc de la şcoală primăvara în timpul campaniilor agricole.

Chestionarul despre bunăstarea copiilor a fost aplicat unui număr de 2.990 de copii şi tineri de 7-18 ani, marja maximă de eroare pentru un nivel de încredere de 95 la sută fiind sub 2,5 la sută.

Îmbunătăţirea situaţiei economice nu se regăseşte în bunăstarea copiilor

Numărul de familii din mediul rural care spun că nu se pot descurca cu veniturile pe care le au a scăzut faţă de 2012, însă peste jumătate trăiesc din venituri sociale şi alocaţii pentru copii, astfel că îmbunătăţirea situaţiei economice nu se regăseşte în bunăstarea copiilor, potrivit unui studiu.

Organizaţia World Vision România a lansat, miercuri, studiul „Bunăstarea Copiilor din Mediul Rural, 2014”, document care reflectă o îmbunătăţire a situaţiei materiale a familiilor.

Astfel, numărul familiilor care consideră că nu se pot descurca cu veniturile pe care le realizează a scăzut de la 35 la sută în 2012 la 30 la sută în 2014.

Directorul de advocacy al World Vision, Daniela Buzducea, a subliniat însă că un număr însemnat de familii sunt, de fapt, dependente de ajutoarele sociale sau de alocaţia copiilor.

„În realitate, creşterea economică nu reuşeşte să crească bunăstarea copiilor din rural”, a explicat Daniela Buzducea, precizând că dependenţa de transferuri financiare rămâne îngrijorătoare.

Astfel, 42 la sută dintre familii au declarat că au venituri din ajutoare sociale, iar dintre cele 35,5 la sută dintre gospodăriile care au doar un singur tip de venit, 29 la sută trăiesc doar din alocaţiile copiilor.

„Acest lucru se corelează puternic cu faptul că 66,1 la sută din gospodării au indicat fie că nu le ajung banii, fie că de abia le ajung banii de la o lună la alta. Din punct de vedere al migraţiei pentru muncă, adulţii au indicat că în aproape opt la sută din gospodării există cel puţin un membru al familiei plecat în străinătate. Referindu-ne doar la acest procent, aproape 62 la sută din familiile celor plecaţi la muncă în străinătate beneficiază de sprijin care acoperă mai mult de o treime din cheltuielile curente”, se arată în studiu.

Datele sugerează că alocaţia pentru copii, salariile şi venitul minim garantat constituie surse de venit pentru o mare parte din gospodăriile rurale şi în aproximativ 10 la sută din gospodării veniturile provin şi din agricultură.

„Familiile despre care respondenţii afirmă că au o singură sursă de venit sunt, în mare parte, dependente de venituri ce constituie ajutor din partea statului. Astfel, circa 66 la sută dintre acestea au venit exclusiv din venitul minim garantat, iar 29 la sută au venitul asigurat doar din alocaţiile pentru copii”, se arată în studiu.

În cazul gospodăriilor în care există două surse de venit, dintre care o sursă este reprezentată de salarii, alocaţia pentru copii reprezintă sursa suplimentară pentru 87 la sută dintre familii.

În ceea ce priveşte percepţia subiecţilor despre nivelul de bunăstare pe care veniturile realizate îl asigură, procentul cel mai mare – 35,9 – este al respondenţilor care consideră că „banii abia ajung de la o zi la alta”. În proporţii similare de gospodării, categoria de venit este percepută în termeni de „banii nu ajung nici pentru strictul necesar” (30,2 la sută), respectiv „reuşesc să se descurce cu banii pe care îi au” (29 la sută).

Studiul din 2014 a fost realizat pe un eşantion de 2.774 de gospodării, având reprezentivitate naţională pentru gospodăriile cu copii din mediul rural. În gospodăriile incluse în cercetare, numărul mediu de copii per gospodărie este 1,91, iar valoarea mediană (a gospodăriei de mijloc) este doi. Mai puţin de un sfert din numărul total de gospodării examinate au trei sau mai mulţi copii.

Surse: Mediafax, World Vision