Picasso a pictat „Camera albastră” peste un alt tablou, ce reprezintă un bărbat cu papion şi cu capul sprijinit în palme, ambele fiind realizate de celebrul artist în etapa de creaţie denumită „perioada albastră”.
„Este într-adevăr vorba despre unul dintre acele momente care te fac să simţi că ai realizat ceva special”, a spus Patricia Favero, din partea Phillips Collection.
Considerat unul dintre cei mai importanţi artişti din secolul XX, Pablo Picasso a pictat tablouri monocromatice, în tonuri de albastru şi albastru verzui în timpul „perioadei albastre”, respectiv între 1900 şi 1904.
„Camera albastră” a fost cercetată din 2008 de experţi de la Phillips Collection, Galeria naţională de artă, Universitatea Cornell şi Muzeul Winterthur din Delaware.
Tehnica studierii cu radiaţii în infraroşu a permis experţilor să observe, dincolo de stratul de vopsea al tabloului „Camera albastră”, portretul unui bărbat îmbrăcat cu jachetă şi cu papion, sprijinindu-şi capul în palme şi cu trei inele pe degetele mâinii stângi.
În urma testării cu radiaţii infraroşii, s-a confirmat că Picasso a pictat „Camera albastră” peste portretul acestui bărbat, experţii căutând în prezent să stabilească identitatea bărbatului.
„(Picasso, n.r.) probabil că nu şi-a permis să achiziţioneze noi pânze de fiecare dată când avea o idee. Uneori picta pe bucăţi de carton deoarece pânzele erau mult mai scumpe”, a precizat Susan Behrends Frank, curatoarea colecţiei Phillips.
„Camera albastră” a făcut parte din Phillips Collection din anul 1927.
Cercetările asupra tabloului „Camera albastră” vor continua, iar curatorii au plănuit o expoziţie pentru 2017, care va avea în prim-plan această pictură.
Aceasta nu este prima oară când s-au descoperit picturi ascunse sub stratul de vopsea al unui tablou de Picasso. Analiza tabloului „La Vie”, aflat la Muzeul de artă din Cleveland, a relevat faptul că Picasso a refăcut compoziţia tabloului, iar examinarea pânzei „Călcătoreasa”, păstrat la Muzeul Guggenheim, a dat la iveală chipul unui bărbat cu mustaţă.
Pablo Picasso, născut în Malaga, pe 25 octombrie 1881 şi decedat în 1973 la Mougins, Cannes, a fost pictor, sculptor, ceramist şi gravor. Venit în Franţa la începutul secolului, a devenit liderul mişcării cubiste, împreună cu prietenul său, Georges Braque. Înzestrat cu o sete excepţională de creativitate, a încercat toate mişcările artistice ale secolului XX: suprarealismul, expresionismul şi neoclasicismul, pentru a deveni unul dintre maeştrii de necontestat ai artei moderne.