Misiunile de tipul celei pentru explorarea planetei Marte ar putea dura, dus-întors, până la 3 ani, iar participarea la ele a unor extrovertiţi ar avea multe dezavantaje.
Extrovertiţii tind să fie vorbăreţi, familiari, să ceară atenţie din partea celorlalţi, iar în cursul unei misuni de lungă durată, în mediul foarte limitat şi izolat al unei nave spaţiale, aceste caracteristici ar putea crea dificultăţi mari.
Formarea unei echipe de persoane compatibile este un element-cheie pentru succesul unei misiuni. În general, extrovertiţii sunt buni în munca de echipă, deoarece se angajează şi îi antrenează şi pe ceilalţi în discuţii despre ceea ce trebuie făcut, ceea ce ajută la planificarea acţiunilor; înţeleg ce poate face mai bine fiecare membru al echipei şi sunt de mare ajutor în coordonarea proiectelor.
Dar, într-un spaţiu strâmt şi în condiţii de izolare, felul de a fi al extrovertiţilor poate avea şi multe neajunsuri: ei vor să facă multe lucruri, să se apuce de ceva nou şi ar suporta greu monotonia inevitabilă în asemenea misiuni îndelungate.
Studiul finanţat de NASA a analizat, din perspectivă psihologică, rezultate ale unor cercetări anterioare asupra unor grupuri de oameni care au trăit în condiţii de izolare şi spaţiu limitat (în misiuni în Antarctica, experimete de simulare a unor misiuni spaţiale de peste 100 de zile), condiţii asemănătoare celor din cursul unui zbor spre Marte.
Nu înseamnă că extrovertiţii n-au ce căuta în asemenea misiuni, spun cercetătorii; sunt necesare mai multe studii pentru a arăta în ce mod fac faţă aceste persoane în astfel de echipe, comparativ cu introvertiţii, şi pentru a indica dacă o pregătire specială poate elimina neajunsurile. Totuşi, probabil că nici o echipă formată numai din introvertiţi n-ar fi soluţia optimă. Cercetătorii sunt interesaţi să afle care ar fi proporţia optimă între cel două tipuri diferite de personalitate şi, odată găsit echilibrul, ce fel de pregătire ar fi necesară pentru a spori compatibilitatea dintre membrii echipei.
Sursa: Live Science