Oamenii de ştiinţă afirmă că acest gaz a atins de curând cea mai mare concentraţie a sa în atmosfera terestră din ultimii 800.000 de ani.
Satelitul american, Orbiting Carbon Observatory-2 (OCO-2), este similar cu OCO-1, distrus în timpul lansării sale din februarie 2009.
Noul satelit va furniza o imagine mai amplă şi globală asupra emisiilor umane şi naturale de CO2, ca şi asupra „puţurilor de carbon”, aşa cum sunt numite oceanele şi pădurile, care absorb şi captează acest gaz.
„Dioxidul de carbon din atmosferă joacă un rol esenţial în echilibrul energetic al planetei noastre şi este un factor cheie pentru a înţelege mai bine felul în care clima noastră se schimbă„, a explicat Michael Freilich, directorul departamentului de Ştiinţe ale Pământului din cadrul NASA.
„Prin misiunea OCO-2, NASA va aduce o contribuţie importantă pentru programele de monitorizare a Terrei şi va accepta provocarea reprezentată de o mai bună înţelegere a planetei noastre şi a viitorului ei”, a adăugat acelaşi cercetător.
Satelitul OCO-2 va fi lansat cu o rachetă Delta 2 a companiei United Launch Alliance de la baza aeriană Vandenberg din California şi va fi plasat pe o orbită aproape polară la altitudinea de 705 kilometri.
OCO-2 va deveni principalul observator dintr-o flotă de alţi cinci sateliţi internaţionali care vor orbita în jurul Terrei la fiecare 99 de minute pentru a efectua o serie de monitorizări aproape simultane.
OCO-2, a cărui misiune va dura cel puţin doi ani, va efectua măsurători ale unor eşantioane recoltate din sursele de emisii de CO2, dar şi din „puţurile de carbon” de pe întregul Glob. În acest fel, satelitul NASA îi va ajuta pe oamenii de ştiinţă să studieze mai bine schimbările climei cu ajutorul datelor actuale.
În aprilie 2014, concentraţiile lunare de CO2 din atmosferă au depăşit 400 părţi la un milion (ppm) în întreaga emisferă nordică, acesta fiind cea mai ridicată concentraţie din ultimii 800.000 de ani, a precizat NASA.
Arderile de carburanţi fosili (petrol, gaze naturale şi cărbune) şi alte activităţi umane emit aproape 40 miliarde de tone de CO2 în atmosferă în fiecare an, producând o acumulare fără precedent a acestui gaz cu efect de seră.
Climatologii au ajuns la concluzia că această creştere a emisiilor de CO2, care rezultă din activităţi umane, mai ales din arderea combustibililor fosili şi despăduriri, a modificat echilibrul ciclului natural al carbonului de pe Terra, determinând astfel o creştere a temperaturilor şi o schimbare a climatului terestru.
În prezent, mai puţin de jumătate din CO2-ul emis de activităţile umane rămâne în atmosferă, potrivit oamenilor de ştiinţă.
Restul este absorbit parţial de către oceane şi păduri, însă „puţurile de carbon” terestre nu au fost în întregime localizate, iar fenomenul de absorbţie este în continuare prea puţin cunoscut.
Concentraţiile de CO2 detectate de satelitul OCO-2 vor fi combinate cu datele furnizate de staţiile de observaţii terestre, avioane şi alţi sateliţi, precizează NASA.
Surse: Mediafax, LiveScience