Apa se află într-o rocă albastră numită ringwoodită, care se află la 700 de kilometri adâncime, în mantaua Pământului, adică în stratul de rocă fierbinte care se află între scoartă şi miez.
Noua descoperire contrazice teoria acceptată de unii geologi, care cred că apa a venit pe Terra adusă de comete. Este posibil ca mările şi oceanele să se fi format treptat, din apa care a ieşit la suprafaţa din acest uriaş bazin subteran.
De asemenea, rezervorul acesta explică de ce suprafaţa oceanelor a rămas neschimbată de milioane de ani, adaugă Steven Jacobsen, de la Universitatea Northwestern din Evanston, Illinois.
Echipa lui Jacobsen a folosit 200 de seismografe, pentru a studia undele seismice generate de peste 500 de cutremure.
Măsurând viteza undelor seismice la diferite adâncimi, cercetătorii au aflat ce tipuri de roci se află în calea undelor. Astfel au descoperit şi apa, pentru că în această zonă undele au încetinit, străbătând mai greu rocile umede.
Jacobsen a reconstituit de asemenea în laborator condiţiile care se întâlnesc la 700 de kilometri adâncime, ca să vadă cum se comportă ringwoodita.
El a observat că în aceste condiţii de temperatură şi presiune, din rocă iese apă, ca şi când ar fi stoarsă.
Descoperirea lui Jacobsen susţine un studiu anterior al lui Graham Pearson, de la Universitatea Alberta din Edmonton, Canada.
El studiase un diamant provenit din zona de tranziţie din mantaua terestră şi a observat că acesta conţinea fragmente de ringwoodită, sugerându-i existenţa apei la mare adâncime.
Ulterior, Pearson a mai descoperit o ringwoodită care conţinea de asemenea apă.
Jacobsen a aflat deocamdată că marele rezervor subteran se află sub teritoriul Statelor Unite, dar acum vrea să vadă dacă se întinde de-a lungul întregii planete.
Dacă acest ocean uriaş s-ar afla la suprafaţa planetei, vârfurile munţilor ar fi singurele zone de uscat de pe planetă, adaugă cercetătorul.
Sursa: New Scientist