Ştiinţa mingii de fotbal: ce spun cercetătorii despre Brazuca – mingea neobişnuită care va fi folosită la Campionatul Mondial de Fotbal 2014?

Modelul cu suprafaţa din 32 de piese a dominat timp de decenii, dar, mai recent, proiectanţii au început să experimenteze noi tipuri de construcţie a suprafeţei mingii.

De exemplu, modelul Teamgeist II, folosit la Cupa UEFA din  2008, avea 14 piese. Modelul Jabulani, utilizat în cadrul CM 2010, avea numai 8 piese, dar a fost criticat de jucători, care spuneau că traiectoria acestei mingi era imprevizibilă. 

Anul acesta, vedeta va fi modelul Brazuca, despre care proiectanţii susţin că are o stabilitate mare în timpul deplasării prin aer. 

Cercetătorii de la Universitatea Tsukuba din Japonia au testat acest model, împreună cu modelele Teamgeist II, Jabulani şi alte modele noi, precum şi o minge cu aranjamentul tradiţional de 32 de piese pe suprafaţă. 

Cercetătorii au testat mingile într-un tunel de vânt, folosind un robot care să lovescă mingile (toate şuturile fiind identice), trimiţândul-le într-o plasă aşezată la 25 metri depărtare. Spacialiştii au observat în ce loc loveau mingile plasa în diferite condiţii de rezistenţă la înaintare şi forţă ascensională, care influenţează traiectoria prin aer. Rezultatele au fost publicate în jurnalul Scientific Reports,

Cea mai „constantă”, mai stabilă, s-a dovedit mingea Brazuca, urmată de modelul tradiţional cu 32 de piese. Mingea Jabulani, care tinde să oscileze vertical în aer, s-a dovedit cea mai instabilă, confirmând criticile jucătorilor de la CM 2010. 

Rezultatele ar putea fi utile pentru proiectarea unor mingi de fotbal cât mai stabile şi i-ar putea ajuta pe antrenori să îşi instruiască jucătorii în privinţa felului cel mai eficient de a juca, în funcţie de caractersticile mingii. 

Şi totuşi, fizica mingilor de fotbal este încă plină de necunoscute: materialele folosite, gradul de rugozitate a  suprafeţei, simetria, adezivii folosiţi – toate influenţează traiectoria mingii, iar efectele lor nu sunt înţelese în totalitate.

Sursa: Live Science