Zona, numită Anomalia Sud-Atlantică (SAA – South Atlantic Anomaly), este cunoscută şi sub numele de „Triunghiul Bermudelor spaţial”.
În acest loc, centurile Van Allen – inele de particule încărcate electromagnetic care înconjoară Pământul – se găsesc la distanţa cea mai mică de suprafaţa planetei.
SAA a fost descoperită în anii 1950 şi încă de atunci cercetătorii au bănuit că ea ar putea prezenta unele riscuri.
Astronauţii de pe navetele spaţiale au raportat că uneori laptop-urile de la bord s-au blocat când naveta a trecut prin această zonă.
Unele vehicule spaţiale, precum telescopul spaţial Hubble, au fost proiectate astfel încât instrumentele delicate de la bordul lor să închidă la trecerea prin zonă, pentru a evita defectarea lor. Unele defecţiuni apărute la sateliţii reţelei Globalstar sunt atribuite tot trecerii sateliţilor prin această regiune.
Se crede că tot radiaţiile puternice din această regiune ar fi cauza fosfenelor (un fel de scântei sau „stele zburătoare” care apar în câmpul vizual) raportate de astronauţi.
SAA a fost recent studiată prin analiza datelor înregistrate de un satelit de monitorizare cu raze X, nunmit BeppoSAX, care a fost activ în anii 1996-2003.
Studiul, realizat de oamenii de ştiinţă de la Institutul Naţional de Astrofizică din Bologna, Italia, a arătat că, spre deosebire de ceea ce se credea, în straturile inferioare ale SAA nivelul radiaţiilor era mult mai scăzut decât în straturile superioare. De asemenea, s-a mai constatat că anomalia se deplasează lent către vest.
Pe baza acestor observaţii, cercetători proiectează acum un telescop spaţial care va orbita prin partea inferioară a zonei periculoase, care a fost prea puţin studiată, majoritatea studiilor asupra SAA fiind bazate pe extrapolarea datelor înregistrate în partea superioară a anomaliei.
Noile informaţii vor fi de mare importanţă pentru planificarea viitoarelor misiuni spaţiale.
Sursa: Mail Online