De ce există durere? Un experiment explică acest mister biologic
Calmarii care se comportă mai vigilent după ce au fost răniţi – chiar după o leziune minoră – au şanse mai mari de a supravieţui decât semenii lor mai temerari, arată un studiu recent. Rezultatele sugerează că durerea persistentă este utilă, servind unui scop biologic important.
Conform studiului realizat la Universitatea Texas din Houston, SUA, şi publicat în Current Biology, în urma rănirii animalele dobândesc o sensibilitate mai mare – ceea ce, în cazul unor specii, le face să resimtă mai puternic durerea – ca răspuns la presiunea selecţiei naturale, sub aspectul evitării atacului prădătorilor.
Cercetătorii au studiat, în acvarii, interacţiunea dintre o specie de calmarii şi prădătorii ei naturali, o specie de peşti din grupul bibanilor de mare.
Când calmarii se simţeau ameninţaţi de peşti, chiar dacă aceştia erau la distanţă relativ mare, desfăşurau un anumit comportament defensiv, în mai multe etape.
Cercetătorii au comparat felul în care reacţionau la ameninţare calmarii sănătoşi şi cei răniţi.
Calmarii care aveau o leziune la unul dintre braţe (tentacule) puteau înota, dar erau dezavantajaţi, deoarece peştii vânează în primul rând exemplarele rănite. Oamenii de ştiinţă au observat că aceşti calmari răniţi deveneau mai vigilenţi, manifestând un comportament defensiv mai pronunţat decât semenii lor fără leziuni şi, astfel, aveau şanse mai mari de a scăpa de atacul prădătorilor.
Ulterior, când cercetătorii au administrat calmarilor răniţi un anestezic care îi împiedica să simtă durerea, animalele nu au mai manifestat comportamentul defensiv care le-ar fi ajutat să supravieţuiască.
Deşi e posibil ca oamenii să simtă durerea cu totul altfel decât calmarii, reacţia calmarilor la lezarea corpului poate oferi o nouă perspectivă pentru a înţelege reacţiile oamenilor la durere. Prin înţelegerea mai profundă a scopului natural al sensibilităţii la durere, oamenii de ştiinţă ar putea găsi noi căi de tratare a durerii patologice la om.
Sursa: Live Science