Cercetătorii au analizat 429 de delicte comise de 143 de infractori cu 3 tipuri majore de boli mintale, pe o perioadă de 15 ani, constatând că:
În total, doar 7,5% dintre delicte aveau o legătură directă cu simptomele bolilor mintale.
Rezultatele au implicaţii foarte importante pentru felul în care sunt percepute şi tratate persoanele cu boli mintale
Oamenii au tendinţa să asocieze bolile mintale cu comportamentul delincvent, dar „marea majoritate a oamenilor cu boIi mintale nu sunt violenţi, delincvenţi şi periculoşi”, spun cercetătorii, care şi-au publicat concluziile în jurnalul Law and Human Behavior.
Studiul nu a descoperit nicio relaţie previzibilă între comportamentul delicvent şi bolile mintale, pe termen lung.
Două treimi dintre infractorii studiaţi şi care comiseseră delicte direct legate de bolile mintale de care sufereau comiseseră şi delicte fără nicio legătură cu acestea, din motive cu totul diferite, legate de sărăcie, lipsa unui loc de muncă, lipas unei locuinţe şi abuzul de alcool sau droguri. (85% dintre infractorii studiaţi aveau probleme cu alcoolul şi/sau drogurile.)
Prin urmare, programele destinate reducerii recidivelor în cazul infractorilor cu probleme mintale n-ar trebui să se mărginească la tratamentul medical al afecţiunii mintale; sunt necesare şi şi terapii cognitive care să abordeze mentalitatea delincventă, controlul agresivităţii etc., precum şi programe de asistenţă care să ofere ajutor pentru tratarea dependenţei de droguri, găsirea unui loc de muncă, a unei locuinţe etc.
Sursa: Mail Online