Aşa cum mafioţii încasează sume de bani de la proprietarii de localuri şi magazine pentru a nu le distruge comerţul, în caz contrar recurgând la represalii dure, păsările parazite le silesc pe gazdele lor – păsările în cuiburile cărora au depus ouăle – să plătească „taxă de protecţie”, sub forma grijii acordate puiului parazit. În caz contrar, pasărea parazită „se răzbună”, distrugând cuibul păsării gazdă.
Comportamentul fusese observat pe teren, dar acum oamenii de ştiinţă de la Institutul Max Planck de Biologie Evolutivă din Plon, Germania, au realizat o modelare matematică a acestui comportament, pentru a afla implicaţiile lui evolutive.
Asemenea comportamente au fost documentate la o pasăre parazită nord-americană (Molothrus ater – foto); aceasta a fost observată distrugând cuibul şi ouăle păsărilor-gazdă, dacă acestea „refuză” să clocească ouăle parazitului. Ca urmare, speciile-gazdă, forţate astfel să coopereze, acceptă un anumit grad de parazitism, atâta timp cât îşi pot creşte şi proprii pui alături de cei ai păsării parazite. Modelul matematic realizat de cercetători arată că e vorba despre o strategie adaptativă, care perimite supravieţuirea ambelor specii.
Această „ipoteză a comportamentului mafiot” a fost elaborată de specialistul în biologie evolutivă Amotz Zahavi, în 1979, dar, de atunci, a fost permanent contestată. Criticii susţineau că represaliile nu aduceau păsărilor parazite niciun avantaj, presupunând în schimb un mare efort. Dar modelul matematic realizat de cercetătorii de la Institutul Max Planck arată că această strategie poate fi utilă păsărilor parazite, ajutând la supravieţuirea acestor specii, iar comportamentul cooperant al speciilor-gazdă contribuie, la rândul său, la supravieţuirea speciilor respective.
Alte păsări parazite manifestă, în locul represaliilor prin care ar sili păsărea-gazdă să accepte următorul ou străin depus în cuibul ei, o altă strategie: depun ouă mimetice, care imită aspectul ouălor gazdei. Această strategie presupune o specializare evolutivă avansată, de vreme ce aceeaşi specie parazită poate depune ouă în cuiburile mai multor specii- gazdă, ceea ce necesită ouă mimetice cu aspecte diferite.
Cercetătorii sunt interesaţi acum să afle în ce condiţii este mai avantajos pentru o specie parazită de păsări să se specializeze în depunerea unor ouă care le imită pe cele ale gazdei şi când este mai bine (din punct de vedere evolutiv) să recurgă la comportamentul mafiot, care nu necesită o specializare de acest tip.
Sursa: Science Daily