Cei doi tineri ajunseseră în finala unui competiţii care avea loc în Egipt. Acesta este primul contract descoperit până acum în care este relatată aranjarea unui meci.
În document, tatăl unui luptător pe nume Nicantinous acceptă să plătească mită pentru antrenorul adversarului său, pe nume Demetrius.
Băieţii urmau să lupte în finala celei de 138-a competiţii Marea Antinoeia, care cuprindea o serie de jocuri sportive şi un festival religios la Antinopolis, în Egipt.
Potrivit contractului, Demetrius trebuia să cadă de trei ori şi să ţipe în timpul luptei, iar în schimb urma să primească de la adversarul său 3.800 de drahme de argint.
În stilul grecesc de lupte nu exista regula privind punerea adversarului la pământ, un luptător trebuia doar să-l trântească de trei ori pe rival pentru a fi declarat câştigător.
Contractul prevedea că Demetrius trebuia să-şi primească banii chiar dacă arbitrul şi-ar fi dat seama de blat şi ar fi refuzat să-i acorde medalia lui Nicantinous.
În schimb, dacă Demetrius s-ar fi râzgândit şi ar fi câştigat meciul, era obligat să plătească penalizări adversarului său în valoare de 3 talanţi de argint.
Potrivit lui Dominic Rathbone, profesor la King’s College din Londra, traducătorul textului, suma de 3.800 de drahme era considerată mică, fiind preţul cu care putea fi cumpărat un măgar, de exemplu.
Suma mai mare pe care ar fi platit-o Demetrius dacă se răzgândea şi căştiga meciul sugerează că, de fapt, antrenorul său ar fi urmat să primească o sumă adiţională, pe lângă drahmele care ar fi fost oferite luptătorului.
Competiţia sportivă era organizată pentru a comemora moartea lui Antinous, iubitul împăratului roman Hadrian, care se înecase în Nil, fiind ulterior zeificat.
Locuitorii oraşului Antinopolis, care a fost fondat după moartea tânărului, au profitat de pe urma acestor jocuri sportive. Concursurile erau deja organizate de o sută de ani în momentul în care a fost semnat contractul pentru aranjarea acestui meci.
Papirusul a fost descoperit în acum 100 de ani, în timpul unei expediţii organizate de arheologii Bernard Grenfell şi Arthur Hunt, în oraşul egiptean Oxyrhynchus.
Spre deosebire de actualele competiţii sportive, în Antichitate erau recompensaţi doar cei care ieşeau pe primul loc. Nu existau medalii de argint sau bronz, explică Rathbone.
În plus, antrenorii erau platiţi foarte scump şi tinerii din familii mai sărace nu avea de ales şi rămâneau datori. Antrenorii, la rândul lor, nu erau responsabili doar cu pregătirea sportivă a băieţilor, ci şi cu hrana şi cazarea lor.
„Blaturi” de acest fel erau probabil destul de frecvente şi se organizau în cazurile în care sportivii nu erau siguri de victorie. Astfel, chiar dacă pierdeau un meci, primeau banii din mită.
Sportivii de succes primeau în schimb o pensie viageră, care le permitea să-şi trăiască restul vieţii fără grija zilei de mâine.
Rathbone nu înţelege însă de ce a fost redactat acest contract, pentru că este puţin probabil că vreuna din părţi să fi făcut reclamaţie în instanţă, crede el.
Sursa: Live Science