„ A «îmbătrîni» digital chipul unui copil foarte mic, pornind de la o singură fotografie, este considerat cea mai dificil scenariu, aşa că am vrut să ne concentrăm în mod special asupra acestei provocări”, spune Ira Kemelmacher-Shlizerman, profesor de informatică şi inginerie la University of Washington.
Aspectul chipului unui copil se schimbă considerabil când acesta ajunge la maturitate, ceea ce face ca schimbările să fie greu de anticipat.
Pornind de la fotografii obişnuite ale unor copii, postate pe internet, software-ul determină aranjamentul mediu al pixelilor în fotografii, pentru diferite grupuri de vârstă şi pentru cele două sexe. Un algoritm găseşte corespondenţe între mediile calculate pentru fiecare grup şi apoi calculează modificările medii survenite în forma feţei şi aspectul trăsăturilor. Aceste modificări sunt apoi aplicate fotografiei unui copil, pentru a prezice cum va arăta acesta la diferite vârste, până la 80 de ani.
Pentru a testa programul, cercetătorii au „îmbătrânit” digital fotografiile din copilărie a 82 de persoane adulte. Apoi, au rugat mai mulţi oameni să împerecheze pozele acestor persoane, fotografiate pe când erau copii, cu imaginile aceloraşi persoane la vârste mature. Printre aceste imagini „mature” se găseau atât fotografii reale (poze ale acelor persoane făcute la vârsta adultă), cât şi imagini îmbătrânite digital. Cercetătorii au constat că subiecţii au ales în egală măsură poze reale şi imagini îmbătrânite digital, dovedind astfel că îmbătrânirea digitală reuşeşte să redea cu acurateţe modul în care se schimbă faţa unei persoane pe măsură ce înaintează în vârstă. Pozele îmbătrânite digital erau atât de convingătoare, încât oamenii nu le deosebeau de cele reale, spun oamenii de ştiinţă. Cercetările au fost finanţate de Google şi Intel Corp.
Îmbătrânirea digitală îşi găseşte cea mai obişnuită aplicaţie în cazurile copiilor dispăruţi de mai multă vreme, pentru a le reconstitui schimbate cu vârsta, astfel încât să crească şansele de a fi recunoscuţi şi regăsiţi. Aceste imagini sunt de obicei create de un artist care foloseşte fotografii ale copilului şi ale membrilor familiei şi apelează la programe de grafică pe computer pentru a modifica apoi imaginea, trasând caracteristici care apar odată cu înaintarea în vârstă.
Dar acest proces ia mult timp şi este foarte dificil să se obţină o imagine corectă în cazul copiilor mai mici de 5 ani, ale căror trăsături seamănă mai mult cu cele specifice bebeluşilor.
Noua metodă dezvoltată la University of Washington este mai precisă din acest punct de vedere şi mult mai rapidă, cerând doar 30 de secunde.
Cercetătorii speră să o perfecţioneze incorporând şi alte particularităţi, precum cele asociate cu etnia ori cele legate de încărunţire şi apariţia ridurilor, pentru a crea o metodă fiabilă de reprezentare a oricărui chip uman.
Sursa: Science Daily