Capacitatea de a distinge mirosurile este greu de testat, pentru că multe sunt complexe, formate din mai multe arome diferite, cum este de exemplu mirosul de cafea.
În ultimele decenii, în lumea ştiinţifică se considera că nasul uman poate detecta doar aproximativ 10.000 de mirosuri, a afirmat Leslie Vosshall, directoarea laboratorului de neurogenetică de la Universitatea Rockefeller din New York, coautoare a studiului, publicat în revista americană Science.
„Cercetarea noastră arată că abilitatea umană de a face distincţia între variantele de mirosuri este mult mai extinsă decât ceea ce se ştia în general”, a precizat Leslie Vosshall, care a adăugat că ar fi fost surprinzător ca simţul olfactiv să fie atât de limitat, faţă de celelalte simţuri.
Astfel, ochiul, care dispune de trei receptori ai luminii, poate vedea până la zece milioane de culori, iar urechea noastră poate distinge 340.000 de sunete.
În cadrul acestui studiu, cercetătorii au expus 26 de persoane unor combinaţii multiple de 128 de molecule cu mirosuri diferite, care semănau cu mirosul de iarbă, de citrice sau de diferite produse chimice.
Cercetătorii au cerut acestor voluntari să efectueze 264 de comparaţii între aceste combinaţii diferite şi mirosurile cunoscute.
Pornind de la aceste eşantioane, cercetătorii au extrapolat rezultatele pentru a estima numărul de mirosuri pe care le putea distinge o persoană dacă i se prezentau toate combinaţiile posibile dintre aceste 128 de molecule, ceea ce reprezintă un număr astronomic. Oamenii de ştiinţă au stabilit că un subiect mediu este capabil să facă distincţia între cel puţin 1.000 de miliarde de mirosuri.
Andreas Keller, de la Universitatea Rockefeller şi principalul autor al acestui studiu, consideră că strămoşii preistorici ai omului se bazau mult mai mult pe simţul mirosului decât omul contemporan.
Posibilitatea congelării alimentelor şi dezvoltarea igienei corporale au limitat considerabil folosirea simţului mirosului în lumea modernă, ceea ce „explică atitudinea noastră conform căreia mirosul nu este atât de important precum auzul şi văzul”, a explicat Andreas Keller.
Concluzia lui Keller este că oamenii au un miros foarte fin, dar nu pot descrie întotdeauna ce percep, pentru că semnalele olfactive nu trec prin zona creierului responsablă cu limbajul.
Cercetări anterioare au arătat că unii oameni descriu cu greu chiar şi un miros comun, cum este cel de unt de arahide. Doar 50% dintre mirosurile obişnuite sunt numite corect.
Sursa: Mediafax, New Scientist, Popular Science