Nimeni nu ştie cum a ajuns Jonathan pe insula Sfânta Elena, aflată în Atlanticul de Sud, lângă coasta vestică a Africii. Specia din care face el parte trăieşte de cealaltă parte a Africii, în insulele Seychelles, unde există o populaţie mică şi ameninţată de asemenea ţestoase. Probabil, a ajuns aici pe o corabie, deoarece multe vase luau la bord ţestoase vii, ca provizie de hrană proaspătă pentru marinari. Cumva, Jonathan a reuşit să evite să fie mâncat şi a ajuns pe uscat, pe această insulă, în anul 1882.
O fotografie făcută în 1882 îl înfăţişează având deja talia unui adult; or, sunt necesari cel puţin 50 de ani pentru a atinge aceste dimensiuni; de aceea, deşi nu i se cunoaşte cu precizie vârsta, oamenii consideră că s-ar fi născut în anul 1832 şi că ar avea, aşadar, 182 de ani.
Jonathan suferă de fel de fel de neajunsuri din cauza bătrâneţii: e practic orb, având cataractă la ambii ochi, şi şi-a pierdut simţul mirosului; auzul, în schimb, i-a rămas bun. Se hrăneşte cu banane, varză şi morcovi şi îi place să fie mângâiat pe gât.
Deşi aceste ţestoase gigantice pot trăi până la 250 de ani, comunitatea de pe insula Sfânta Elena a stabilit deja, într-un plan detaliat – poreclit „Operation Go Slow” – ce va face atunci când, pentru Jonathan, va veni inevitabilul sfârşit.
Necrologul a fost deja scris; carapacea lui Jonathan va fi păstrată şi expusă, iar localnicii intenţionează chiar să adune fonduri pentru a ridica o statuie din bronz în mărime naturală a animalului.
Dar, până una-alta, Jonathan e încă viu şi destul de sănătos pentru vârsta lui şi este obiectul afecţiunii şi mândriei locuitorilor de pe insula Sfânta Elena.
Sursa: BBC News