Ce se întâmplă cu copiii mici care petrec mult timp în cărucior?

Plimbarea copiilor în cărucioare, mai ales în cele în care stau cu faţa la drum şi cu spatele la părintele care împinge căruciorul, reduce durata interacţiunilor cu părinţii şi timpul pe care copilul îl petrece explorând liber mediul din jur.

Ca urmare, copiii pot avea, ulterior, rezultate mai slabe la şcoală, iar efectele asupra dezvoltării pot să persiste toată viaţa.

• O tonă de petarde, găsită de polițiști în locuința unui bucureștean
• ChatGPT, disponibil și pe WhatsApp. Ce trebuie să știe utilizatorii?

Efecte nocive asemănătoare poate avea şi utilizarea excesivă a tabletelor şi smartphone-urilor, deoarece folosirea acestora de către părinţi reduce timpul pe care aceştia îi petrec vorbind şi jucându-se cu copiii lor.

Avertizarea vine din partea unui expert neuropsiholog, Sally Goddard Blythe, director al Institute for Neuro Physiological Psychology,  din Chester, care şi-a prezentat concluziile în cadrul unei conferinţe a organizaţiei non-guvernamentale  WATCh? (What About the Children?)

Atenţia, echilibrul şi coordonarea mişcărilor dobândite în primele 36 de luni de viaţă ajută învăţarea şi sunt corelate cu performanţele şcolare, a explicat ea. Copiii au nevoie să se mişte liber şi să exploreze şi au nevoie de contact social: să se joace cu alţi copii ori cu părinţii, să vorbească, să cânte, să fie ţinuţi în braţe, chiar şi de simplul contact vizual; toate acestea le stimulează dezvoltarea fizică.

„Iar aceste lucruri nu se întâmplă dacă un copil stă într-un cărucior, cu faţa spre direcţia de mers, ori dacă mămica lui e ocupată cu smartphone-ul”, spune dr. Sally Goddard Blythe.

Copiii cu capacităţi fizice insuficient maturizate au şanse mai mici de a obţine rezultate bune la testele şcolare, chiar dacă sunt inteligenţi.

Studiile au arătat că acei copii care sunt plimbaţi într-un cărucior cu faţa la adultul care împinge căruciorul au capacităţi de limbaj mai avansate decât copiii care sunt transportaţi într-un cărucior cu faţa spre direcţia de mers. 

Mişcărea liberă este la fel de importantă: mişcările făcute de un bebeluş – ridicarea în şezut, mersul de-a buşilea – ajută la dezvoltarea creierului, a coordonării ochi-mână, ceea ce va fi de folos pentru învăţarea citirii şi pentru dezvoltarea capacităţii de a soluţiona probleme, mai târziu în viaţă.

Sursa: Mail Online