Potrivit AFP, aceste substanţe creează celebra gaură din stratul de ozon de deasupra polilor, acele zone ale atmosferei cuprinse între altitudini de 20 şi 50 kilometri şi care absorb cea mai mare parte din razele solare ultraviolete.
„Studiul nostru a pus în evidenţă patru gaze care nu se găseau deloc în atmosferă până în anii 1960, fapt care sugerează că au fost emise de activitatea umană”, au spus oamenii de ştiinţă, specialişti în probleme care ţin de mediul înconjurător, în acest studiu publicat în revista Nature Geoscience.
Ei au analizat eşantioane de aer nepoluate colectate în Tasmania între 1978 şi 2012 şi eşantioane de zăpadă din Groenlanda.
„Identificarea acestor patru gaze noi este foarte îngrijorătoare, întrucât ele vor contribui la distrugerea stratului de ozon”, estimează cercetătorii.
Originea gazelor nu a fost identificată, însă anumite ipoteze au fost evocate: produse chimice folosite la fabricarea de insecticide şi solvenţi pentru curăţarea componentelor electronice.
Diferenţele de concentraţii indică faptul că aceste gaze au fost emise în principal în emisfera nordică.
Trei dintre aceste gaze sunt clorofluorocarburi (CFC), utilizate în sistemele de refrigerare şi în aplicaţiile cu aerosoli, însă producţia lor este practic nulă de mai mulţi ani, graţie protocolului internaţional semnat în 1985 la Montréal.
Al patrulea aparţie familiei hidroclorofluorocarburilor (HCFC), folosite tot în sisteme de refrigerare, aerosoli şi în sisteme de climatizare, iar eliminarea lor, progresivă, este în curs de desfăşurare.
Peste 74.000 de tone de aceste noi gaze s-au acumulat în atmosferă până în 2012. Este totuşi o cantitate foarte mică, în comparaţie cu emisiile de CFC care erau de mai multe milioane de tone în anii ’90.
Două dintre cele patru gaze, un CFC şi un HFCF, se acumulează încă în atmosferă, precizează studiul.
Până în prezent, şapte tipuri de CFC şi şase tipuri de HCFC erau cunoscute pentru efectele lor distrugătoare asupra ozonului.
Stratul de ozon a încetat să se subţieze la sfârşitul anilor ’90 şi anumite semnale indică faptul că a început să se refacă, a precizat unul dintre autorii acestui studiu, Johannes Laube de la Şcoala de ştiinţe de mediu de la University of East Anglia.