„Vrem să curăţăm spaţiul pentru a evita riscul tot mai mare de coliziune şi pentru a evita tipul de evenimente relatate în filmul «Gravity»”, a declarat vineri Matthew Colless de la Centrul de cercetări în astronomie şi astrofizică de la Universitatea Naţională a Australiei, informează AFP.
Un nou centru de cercetare, ce vizează cooperarea în domeniul administrării mediului înconjurător din spaţiu, îşi va începe activitatea la jumătatea anului 2014 pentru a monitoriza cele mai mici deşeuri spaţiale şi pentru a trasa traiectoriile acestora, graţie observatorului de pe Muntele Stromlo din Canberra.
Scopul final este acela de a deturna deşeurile spaţiale (sateliţi nefuncţionali, etaje din rachete spaţiale abandonate în spaţiu etc.) de pe traiectoriile lor şi de a le atinge cu raze laser expediate de pe Terra, obligându-le astfel să încetinească şi să cadă în atmosferă, unde vor fi distruse prin ardere.
Acest centru australian va coopera cu Lockheed Martin, NASA, Institutul naţional japonez de tehnologie a informaţiei şi comunicaţii, Universitatea tehnologică din Melbourne şi compania de telecomunicaţii Optus.
„Există deja atât de multe deşeuri spaţiale încât acestea intră în coliziune unele cu altele”, a declarat coordonatorul centrului, Ben Greene. „O avalanşă catastrofică de coliziuni care ar distruge foarte repede toţi sateliţii este de acum înainte posibilă”.
Peste 23.000 de deşeuri mai mari de 10 centimetri sunt în prezent recenzate de NASA şi de Agenţia Spaţială Europeană (ESA), majoritatea aflându-se pe orbitele joase (mai mici de 2.000 de kilometri) folosite de sateliţii de observare a Terrei şi de Staţia Spaţială Internaţională (ISS).
În ceea ce priveşte deşeurile cu diametre cuprinse între 1 centimetru şi 10 centimetri, numărul lor este de ordinul sutelor de mii. Aceste fragmente par a fi inofensive dar, având o viteză medie de 25.000 de kilometri pe oră, ele pot să avarieze serios un satelit, au subliniat specialiştii.
Agenţiile spaţiale şi centrele ştiinţifice încearcă să găsească mai multe soluţii pentru devierea traiectoriilor acestor deşeuri către atmosfera terestră: braţe robotizate, pensete uriaşe, motoare fixate pe deşeuri, harpoane şi plase de remorcare şi chiar un tun cu ioni care ar putea să „bombardeze” fragmentele pentru a le modifica traiectoria.
Dar, în cel mai bun caz, aceste „misiuni de curăţare” a orbitei terestre nu vor deveni funcţionale înainte de circa 10 ani.
Cercetătorii de la Agenţia spaţială japoneză (JAXA) testează în prezent metoda „coardei de curăţire”: ei vor să ataşeze „o coamă electrodinamică”, un fel de „coardă” împletită din fibre de oţel inoxidabil şi aluminiu, de unul dintre miile de deşeuri, pentru a le atrage pe celelalte, folosind câmpul magnetic, în atmosferă.
În filmul „Gravity”, unul dintre lungmetrajele cu mare succes de casă din ultimele luni, doi astronauţi americani ajung să plutească în derivă în spaţiu intersideral, după ce staţia lor intră în coliziune cu deşeuri spaţiale generate de dezmembrarea unui satelit.