Jason Barnes şi-a pierdut braţul electrocutându-se în timp ce făcea o reparaţie la sistemul de aerisire dintr-un restaurant.
Dar nu şi-a abandonat visul: şi-a construit singur un dispozitiv dintr-un băţ de tobă şi arcuri, pe care l-a ataşat porţiunii de braţ rămase, şi s-a înscris la Atlanta Institute of Music and Media, din Georgia, SUA, plănuind să îşi construiască o carieră în domeniul muzicii.
Prin intermediul unuia dintre profesorii săi, a făcut cunoştinţă cu Gil Weinberg, cercetător în cadrul Georgia Institute of Technology, care construise deja, împreună cu colaboratorii săi, câţiva roboţi-instrumentişti, precum unul denumit Haile, baterist, şi un altul poreclit Shimon, ce cântă la marimba. Ambii sunt capabili să asculte ce cântă muzicienii umani şi să improvizeze un acompaniament potrivit. Uneori, oferă chiar surprize, creând, după cum spune Gil Weinberg, o muzică neaşteptată, care n-ar fi putut fi creată doar de oameni.
În cazul lui Barnes, cercetătorii au mers mai departe, creând un dispozitiv robotic care să facă parte din însăşi fiinţa muzicianului şi să preia de la corpul acestuia anumite indicii cu privire la muzica interpretată. Au folosit o tehnică numită electromiografie, pentru a capta impulsurile electrice de la muşchii braţului. Prin contracţiile muşchiului biceps, Barnes poate controla un mic motor ce modifică forţa cu care braţul protetic strânge băţul de tobă şi viteza cu care se mişcă – abilităţi esenţiale pentru un baterist.
Cercetătorii au ridicat nivelul complexităţii protezei adăugând braţului robotic şi un al doilea băţ de tobă, autonom, controlat de un motor propriu şi echipat cu un microfon şi un accelerometru pentru a percepe ritmul bătut de Barnes, precum şi muzica interpretată de orice alt muzician aflat în apropierea lui.
Pe baza acestor informaţii, un algoritm special proiectat produce un nou acompaniament, cu un ritm şi o melodie complementare, inspirate de muzica de jazz a unor mari interpreţi precum John Coltrane şi Thelonious Monk.
Cu ajutorul acestei componente de inteligenţă artificială, omul şi maşinăria se îmbină pentru a face din Barnes un „baterist suprauman”, cum spune Gil Weinberg.
Pe 22 martie 2014, Jason Barnes şi braţul său robotic vor debuta într-un concert susţinut în cadrul Atlanta Science Festival.
În plus, algoritmurile create de echipa lui Weinberg (proiectate pentru a corespunde unor timpi foarte exacţi, deoarece precizia ritmului este extrem de importantă în muzică) şi-ar putea găsi utilizări şi în alte domenii unde e necesar un grad mare de precizie, precum construirea maşinilor fără şofer sau a braţelor robotice utilizate de astronauţi în activitatea lor.
Sursa: New Scientist / Credit imagine: Rob Felt/Georgia Tech