Astronautul italian Luca Parmitano a fost nevoit să îşi întrerupă de urgenţă o misiune în exteriorul ISS, pe 16 iulie 2013, din cauza unei acumulări importante de apă în casca sa.
„Costumul spaţial suferise aceeaşi defecţiune, la sfârşitul unei ieşiri în spaţiu, cu o săptămână înainte. Acel incident nu a dus la organizarea unei anchete complete, care ar fi putut să evite punerea în pericol a unui membru al echipajului de pe Staţia Spaţială Internaţională„, a precizat NASA într-un raport publicat pe site-ul său.
Acea eroare a fost atribuită „unui prost diagnostic al primei defecţiuni tehnice”.
În momentul producerii primei scurgeri de apă, inginerii de la NASA au crezut că lichidul provenea din recipientul conţinând apa băută de astronaut în timpul ieşirii sale pe orbită.
„Această probemă nu a dus la o anchetă suficientă, dar acest fapt nu este un lucru pe care am încercat să îl ascundem”, a declarat într-o conferinţă de presă Chris Hansen, care a condus ancheta internă de la NASA. „Adevărata problemă a fost lipsa de înţelegere în legătură cu gravitatea acelui incident”, a mai spus acesta.
„Am crezut că recipientul de apă potabilă se afla la originea scurgerii, fapt care i-a făcut pe inginerii noştri să rateze veritabila cauză a problemei”, a adăugat el.
Luca Parmitano a început să vorbească despre prezenţa apei care se acumula în casa sa după 44 de minute de la începutul ieşirii pe orbită. Incidentul l-a determinat să se întoarcă în mare grabă la bordul ISS.
Casca astronautului italian s-a umplut „cu 1,5 litri de apă, împiedicându-l să vadă corect prin vizor, iar apa a ajuns până aproape de nivelul nărilor, făcându-i respiraţia dificilă”, precizează raportul întocmit de NASA.
Directorii NASA spun că astronautul italian ar fi putut să se sufoce sau chiar să se înece.
Defecţiunea a fost atribuită unei contaminări cu silicat de aluminiu care ar fi blocat ventilatorul unei pompe, împiedicând apa să circule în mod normal prin circuite, a precizat Chris Hansen.
Însă cauza acelei contaminări a rămas necunoscută.
„Nu am determinat aşa cum ne-am fi dorit adevărata cauză a problemei”, a declarat, cu regret, Bill Gerstenmaier, administratorul adjunct al NASA pentru programele de explorare spaţială cu echipaje umane.
ISS este un proiect spaţial în valoare de 100 de miliarde de dolari, finanţat în principal de Statele Unite ale Americii şi la realizarea căruia participă 16 ţări. Staţia este ocupată în permanenţă, din noiembrie 2000, de echipaje comune.
ISS se află pe orbita terestră la o altitudine de 400 de kilometri, efectuând o rotaţie completă în jurul Terrei la fiecare 90 de minute, navigând cu viteza medie de 28.000 de kilometri/oră. Cântărind peste 408 tone, ISS oferă un spaţiu locuibil echivalent celui dintr-un avion Boeing 747.
Surse: Mediafax, AFP, NASA [PDF]