Alimentaţia poate declanşa efecte genetice care produc uzura prematură a corpului, arată un studiu realizat recent la University of Southern California – Davis. Autorii au identificat o serie de gene care permit unui organism să se adapteze la diferite tipuri de alimentaţie şi au arătat că, fără acestea, chiar şi schimbări minore în dietă pot provoca îmbătrânirea şi moartea premature.
Cercetătorii au explicat, de asemenea, de ce anumite diete care funcţionează pentru unele persoane sunt ineficiente în cazul altora.
„Capacitatea de a beneficia de pe urma unui regim alimentar, oricare ar fi acesta, necesită o serie de enzime care să funcţioneze coordoonat”, explică Sean Curran, specialist în biogerontologie şi unul dintre autorii studiului. „Din acest motiv, credem noi, anumite regimuri sunt potrivite pentru unele persoane, dar nu şi pentru altele.”
În studiul lor, cercetătorii au utilizat viermi nematozi din specia Caenorhabditis elegans, mult folosiţi în studii de genetică deoarece multe dintre genele lor au funcţii asemănătoare genelor de la oameni. Cercetătorii au identificat o genă numită alh-6, care întârzie efectele îmbătrânirii, în funcţie de tipul de alimentaţie, protejând organismul animalului împotriva efectelor induse de alimentaţie.
Însă, deocamdată, cercetătorii nu ştiu cu precizie ce element din alimentaţia viermilor determină efectele observate la nivelul mitocondriilor (organitele celulare implicate în producerea de energie) şi care se traduc printr-o îmbătrânire mai accelerată.
Aşa că suntem încă departe de o dietă personalizată în funcţie de profilul genetic, deşi oamenii de ştiinţă spun că, în cele din urmă, ar putea deveni posibilă o astfel de abordare.
Acest domeniu, care explorează efectele alimentaţiei asupra sănătăţii în funcţie de particularităţile genetice ale organismului, este cunoscut sub numele de nutrigenomică sau nutrigenetică şi este un câmp de studiu în plină dezvoltare.
Cercetări anterioare în acest domeniu au arătat, de pildă, într-un studiu pe 3.500 de persoane, că efectele unui consum ridicat de grăsimi sunt diferite, în funcţie de prezenţa anumitor gene în organism. Au fost descoperite două versiuni, C şi T, ale aceleiaşi gene, numită APOA2, şi s-a constatat că oamenii care aveau versiunea C şi consumau o dietă bogată în grăsimi saturate se îngrăşau; în schimb, persoanele care posedau versiunea T a genei erau mai puţin vulnerabile la dieta bogată în grăsimi.
Totuşi, genetica nu e totul, iar o alimentaţie sănătoasă, cu un conţinut mai scăzut de grăsimi, s-a dovedit benefică ambelor grupuri de participanţi: cu toţii au scăzut în greutate, ajungând la un indice de masă corporală mai scăzut.
Însă, într-o bună zi, vom avea totuşi posibilitatea de a afla de la medicii noştri ce fel de alimentaţie ne va face cel mai bine, în funcţie de profilul genetic, dezvăluit prin secvenţierea genomului.
Curran aminteşte că secvenţierea genomului a devenit azi îndeajuns de ieftină (sub 1.000 USD) pentru a permite realizarea unor studii clinice privind legătura dintre particularităţile alimentaţiei şi anumiţi markeri genetici.
„Imaginaţi-vă că va veni o zi”, spune el, „când încă de la naşterea unui copil genomul său va fi secvenţiat şi va putea fi prevăzută cea mai potrivită alimentaţie pentru el.”
Sursa. Fox News