O siluetă şi trăsături ale feţei foarte masculine, comportament dominant şi un anumit miros corporal sunt trăsăturile „sexy” care le atrag pe femei spre bărbaţi atunci când ele se găsesc în faza ovulatorie (fertilă) a ciclului menstrual. Asemenea caracteristici ale bărbaţilor sunt considerate inconştient de femei ca indicând o calitate bună a genelor, ceea ce le face pe femei să îi considere atragători drept potenţiali parteneri, în această fază a ciclului. Cercetătorii cred că e vorba despre o adaptare care a evoluat în trecut pentru a mări şansele supravieţuirii speciei. În schimb, în fazele non-fertile ale ciclului menstrual, femeile preferă bărbaţi cu trăsături masculine mai puţin pronunţate, pe care îi văd ca fiind mai potriviţi drept parteneri pe termen lung.
Preferinţele schimbătoare ale femeilor, explică Martie Haselton, profesor de psihologie şi comunicare la UCLA, nu sunt nişte „mofturi” arbitrare, ci au o explicaţie evolutivă, chiar dacă aceste schimbări de preferinţe nu mai au în prezent importanţa biologică pe care o aveau în trecut.
Rezultatele cercetărilor urmează să apară în Psychological Bulletin, o publicaţie a American Psychological Association.
O ipoteză privind schimbarea preferinţelor femeilor în ceea ce priveşte bărbaţii, în funcţie de momentul ciclului, a apărut încă din anii 1990, dar a fost contestată, deoarece alte câteva studii nu au reuşit să descopere corelaţii similare.
Acum însă, cercetătorii de la UCLA au analizat, timp de 3 ani, datele brute adunate pentru 50 de studii în domeniu şi le-au transpus în acelaşi format matematic, pentru a putea fi analizate statistic împreună.
Cele mai puternice corelaţii au fost descoperite în cazul preferinţelor femeilor pentru un anumit miros corporal al bărbaţilor, în funcţie de momentul ciclului.
Există câteva studii în care femeile au fost rugate să miroasă tricouri purtate de bărbaţi şi se estimeze gradul de atractivitate a bărbaţilor pe baza mirosului. Femeile aflate în perioada fertilă a ciclului au preferart mirosul bărbaţilor care prezentau cea mai accentuată simetrie facială şi corporală; la multe specii de animale, simetria este asociată cu o stare de sănătate mai bună şi o calitate bună a genelor, deci bărbaţii cu corp şi chip mai simetrice ar fi parteneri de calitate mai bună, din punct de vedere strict biologic.
Martie Haselton, într-un studiu anterior, arătase că femeile care aveau drept parteneri bărbaţi pe care îi considerau mai puţin sexy erau mai înclinate să fie atrase de bărbaţi „sexy” în perioada ovulaţiei, faţă de cele ce aveau parteneri de viaţă descrişi drept „foarte sexy”.
Schimbări ale preferinţelor sexuale ale femelelor, în funcţie de fazele ciclului reproductiv, au fost documentate şi la alte specii de animale, fiind considerate o strategie ce maximizează şansele de supravieţuire a speciei.
Iar studiile din ultimii ani, spune Haselton, arată că şi femelele speciei umane sunt supuse aceloraşi influenţe hormonale ca şi femelele altor specii, influenţe care le modifică preferinţele în materie de parteneri sexuali, de-a lungul ciclului menstrual.
În trecut, înainte ca medicina, nutriţia şi igiena de tip modern să fi redus drastic mortalitatea infantilă, aceste preferinţe specifice ale femeilor în materie de parteneri sexuali au fost probabil o strategie evolutivă de a mări şansele de supravieţuire a progeniturii: alegând un tată cu „gene bune”, li se transmiteau copiilor calităţi genetice benefice.
O altă ipoteză spune că aceste preferinţe schimbătoare ar fi fost adaptări ale unei specii umane azi dispărute, ce a precedat omul modern, şi au supravieţuit la specia umană modernă ca nişte caracteristici vestigiale, fără a mai avea o funcţie utilă.
Oricum ar fi, studierea acestui fenomen este, cred cercetătorii, folositoare pentru înţelegerea comportamentului şi a fiziologiei umane.
Înţelegând rădăcinile ancestrale ale acestor preferinţe, femmeile pot lua decizii mai bune în privinţa potenţialilor parteneri.
Sursa: UCLA Newsroom