Privirea care alungă duşmanii: o pasăre „îşi apără cuibul cu ochii”, au descoperit cercetătorii

Stăncuţele fac parte din familia corvidelor, alături de ciori şi corbi, dar, spre deosebire de multe alte corvide, cuibăresc în scorburi sau scobituri în stânci, iar locurile de cuib potrivite sunt în număr restrâns, de unde o competiţie acerbă pentru această resursă.

Cercetătorii de la Universitatea Cambridge, Marea Britanie, au descoperit că păsările care au reuşit să ocupe un astfel de loc bun de cuibărit au un mod aparte de a-şi alunga concurenţii. Ei au constatat că stăncuţele evită cuiburile în care văd ochii unei alte stăncuţe.

Cercetătoarea Gabrielle Davisdson a folosit 100 de cuiburi artificiale („căsuţe pentru păsări”), în care a expus diferite imagini circulare, de mărimea capului unei stăncuţe: un cerc complet negru (imaginea de control), o fotografie reprezentând o pereche de ochi sclipitori pe un fond întunecat, o fotografie înfăţişând chiar capul unei stăncuţe cu asemenea ochi sclipitori sau o poză a capului păsării, dar cu  ochi de culoare închisă. 

A constatat că, atunci când stăncuţele care căutau un loc de cuib vedeau, la intrarea unui cuib, o imagine cu ochi sclipitori de culoare deschisă, erau mai puţin înclinate să se apropie de intrarea în cuib şi să se aşeze undeva în apropierea lui.

Specialiştii consideră că e prima dovadă a faptului că ochii luminoşi pot funcţiona ca semnal în lumea păsărilor. Rezultatele au fost publicate în jurnalul  Biology Letters.

Fenomenul folosirii ochilor ca semnal este relativ rar la păsări; Gabrielle Davidson afirmă că doar 10% dintre păsările arboricole au ochi viu coloraţi, restul având ochi de culoare închisă, iar oamenii de ştiinţă mai au încă multe lucruri de aflat despre motivul pentru care unele specii de păsări au dobândit, prin evoluţie, asemenea ochi viu coloraţi.

Sursa: BBC News