Descoperire bizară: ce sunt aceste stranii „cercuri ale zânelor” din lumea submarină?

Cercurile, au descoperit recent oamenii de ştiinţă, reprezintă populaţii de plante acvatice (nu alge, ci plante superioare, din genul Zostera, numite popular iarbă de mare) crescute sub forma unor inele cu diametre variabile, de până la 15 metri.

• Afirmație rară din partea unui fost oficial de la Pentagon. Ce a dezvăluit despre o fotografie…
• ANM anunță temperaturi anormale pentru luna noiembrie

Cercurile au fost descoperite în apropiere de coasta insulei daneze Møn, din Marea Baltică, şi au fost fotografiate în anii 2008 şi 2011, dar mecanismul formării lor nu era cunoscut. Pe uscat, formaţiuni asemănătoare, de plante terestre, au fost descoperite în Namibia, unde sunt cunoscute sub numele de „cercuri ale zânelor”, specialiştii emiţând  diferite ipoteze pentru a explica formarea lor.

În ceea ce priveşte cercurile din Baltica, oamenii de ştiinţă de la Universitatea Danemarcei de Sud şi Universitatea din Copenhaga au respins unele dintre speculaţiile care circulă în legătură cu originea lor, asigurând publicul că nu e vorba nici despre cratere formate datorită bombardamentelor din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, nici despre locuri de aterizare a navelor extraterestre. Ei au elaborat recent o altă explicaţie: e vorba despre plante şi otravă.

Ei afirmă că  inelele se formează ca urmare a modelului circular în care creşte iarba de mare, o parte din ea pierind ca urmare a expunerii la toxine. În mâlul din  jurul plantelor, cercetătorii au descoperit niveluri înalte de sulfuri, substanţe toxice pentru iarba de mare şi care se pot acumula în mod natural în zonele cu substrat calcaros, cum este cel din jurul insule Møn, sau pe o cale non-naturală, atunci când anumiţi poluanţi proveniţi din activităţi agricole ajung în apa mării.

Iarba de mare creşte în toate direcţiile, formând petice circulare, dar, în timp ce plantele adulte suportă concentraţia mare de sulfuri, plantele mai bătrâne din centrul cercului sunt  mai puţin rezistente şi mor, lăsând locuri goale în mijlocul fiecărei colonii de iarbă de mare, rezultând astfel modelul inelar. Ipoteza explicativă a cercetătorilor scandinavi a fost prezentată în jurnalul Marine Biology.

Sursa: Live Science