De ce declară americanii război lebedelor?

Propunerea a stârnit controverse, fiind susţinută de unii conservaţionişti, dar condamnată de apărătorii drepturilor animalelor.

Exemplare din această specie (lebăda de vară sau lebăda cucuiată – Cygnus olor) au ajuns în America de Nord la sfârşitul secolului al XIX-lea, fiind aduse de coloniştii de origine europeană ca păsări de decor pentru domeniile lor.

Pornind de la aceste exemplare, s-au format şi populaţii sălbatice, pe care însă autorităţile statului New York au ajuns să le considere mai curând o pacoste decât o podoabă a peisajului.

Specialiştii departamentului de conservare a naturii spun că aceste păsări atacă oamenii, distrug vegetaţia, reprezintă o ameninţare pentru avioane şi poluează apele, datorită faptului că dejecţiile lor conţin bacteria E. coli, care poate produce infecţii periculoase la om. 

Păsările mari, în general, reprezintă un pericol serios pentru traficul aerian, după cum a arătat incidentul din 2009, când zborul 1549 al US Airways s-a ciocnit în aer cu un cârd de gâşte sălbatice şi a aterizat forţat pe fluviul Hudson, 78 dintre cele 120 de persoane de la bord fiind rănite. De atunci, Departamentul Agriculturii din SUA a luat măsuri de reducere a numărului gâştelor sălbatice.

Acum, departamentul de conservare a naturii al statului New York intenţionează să extindă ofensiva, eliminând lebedele sălbatice până în anul 2025, fie prin exterminarea lor, fie permiţând „deţinerea responsabilă” a acestora în captivitate. 

Propunerea întâmpină împotrivire din partea unor grupuri de protecţie a animalelor, precum Goose Watch NYC, care a organizat şi protestele împotriva acţiunilor de reducere a numărului de gâşte sălbatice. Organizaţia respinge ideea că 2.200 de lebede ar reprezenta o ameninţare pentru 18 milioane de oameni, cât numără populaţia statului New York.

Dar alţi specialişti în conservare susţin ideea eliminării acestei specii din fauna sălbatică a statului, arătând că au existat deja 4 cazuri confirmate de ciocniri cu lebede la aeroportul JFK, că aceste păsări pot fi dăunătoare şi epuizează resursele de hrană.

Paul Curtis, profesor în cadrul Departamentului Resurse Naturale al Universităţii Cornell, este unul dintre cei care sprijină planul autorităţilor.

„Scopul acţiunii este limitarea creşterii populaţiilor sălbatice şi mutarea lebedelor din locurile în care ar putea provoca probleme sau vătăma comunităţile de plante”, a explicat el.

Sursa: News Daily