Studiul arată că bărbaţii aflaţi în relaţii stabile şi îndelungate – bărbaţi care să nu fi despărţit de partenera lor pe termen lung – au, în general, oase mai puternice decât cei care au divorţat, au rămas văduvi sau nu au fost niciodată căsătoriţi.
Însă acest efect depinde de vârstă: cei care s-au căsătorit înainte de vârsta de 25 de ani au totuşi oase mai slabe decât cei care s-au căsătorit mai târziu.Cu cât erau mai tineri, la momentul căsătoriei, faţă de vârsta de 25 de ani, cu atât efectul era mai pronunţat.
„Căsătoria foarte timpurie era dăunătoare bărbaţilor, probabil datorită stresului de a fi nevoiţi să-şi întreţină familia”, spune dr. Arun Karlamangla, unul dintre autorii studiului. Este mai probabil, spun cercetătorii, ca bărbaţii care se căsătoresc foarte tineri să fie mai puţin educaţi, ceea ce se poate traduce prin venituri mai mici şi dificultăţi mai mari de a asigura cele necesare traiului.
În cazul femeilor, nu au fost descoperite asocieri între implicarea în relaţii pe termen lung şi sănătatea oaselor. În schimb, a fost găsită o asociere între calitatea relaţiei şi sănătatea sistemului osos al femeilor: cele care aveau parteneri care le sprijineau emoţional aveau oase mai puternice decât cele ai căror parteneri nu le apreciau sau nu le ofereau sprijin emoţional.
Cercetătorii au folosit date din cadrul studiului Midlife in the United States, care a inclus participanţi cu vârste cuprinse între 25 şi 75 de ani, între anii 1995-1996. Rezultatele studiului au fost publicate în jurnalul Osteoporosis International.
Concluziile arată că sănătatea sistemului osos depinde mult şi de factori sociali şi că legătura dintre viaţa maritală şi sănătatea oaselor se prezintă diferit pentru bărbaţi, comparativ cu femeile.
Sursa: Mail Onlin