Studiul a avut în vedere 276 de copii (proporţii aproape egale de băieţi şi fete), cu vârste între 5 şi 18 ani, care petreceau între 0 şi 4 ore zilnic, uitându-se la televizor.
Scanând creierele copiilor prin tehnica rezonanţei magnetice, cercetătorii japonezi de la Universitatea Tohoku din Sendai au constatat că acei copii care petreceau cele mai multe ore privind la televizor aveau cele mai mari cantităţi de materie cenuşie în jurul cortexului frontopolar – zona anterioară a lobului frontal al creierului.
Dar această cantitate mare de materie cenuşie, în această etapă a dezvoltării organismului, are un efect negativ, fiind corelată cu o „inteligenţă verbală” mai scăzută.
Cercetătorii sugerează că aceste zone cerebrale trec în mod normal, în copilărie, printr-un proces de restructurare, manifestat şi prin subţierea stratului de materie cenuşie, iar acest proces este esenţial pentru funcţionarea lor eficientă. Copiii cu un coeficient de inteligenţă mai mare prezintă cea mai intensă subţiere a cortexului în această regiune, afirmă oamenii de ştiinţă.
În concluzie, privitul la televizor este asociat direct sau indirect cu dezvoltarea neurocognitivă a copiilor, au afirmat cercetătorii în articolul publicat pe această temă în jurnalul Cerebral Cortex.
Dar nu se ştie dacă e vorba despre o legătură cauză-efect, adică dacă privitul la televizor, în sine, cauzează aceste schimbări. Este posibil ca legătura să fie una indirectă: orele petrecute în faţa televizorului “fură” din timpul pe care altfel copiii l-ar petrece cu activităţi precum cititul, sporturile sau interacţiunile cu prietenii ori membrii familiei, activităţi care angajează mai mult capacităţile intelectuale ale copilului.
Oricum, corelaţia dintre urmărirea îndelungată a televizorului şi modificările nocive la nivelul creierului există şi merită luată în seamă, de vreme ce autorii cercetării spun că zona cortexului frontopolar a fost asociată cu capacităţile intelectuale, după cum arată studii anterioare.
Sursa: Mail Online / Foto: Hepta