Noul raporta a analizat rolul pe care îl au 30 de specii de carnivore mari, dintre care 17 ocupă în prezent mai puţin de jumătate din teritoriul pe care îl populau în trecut. Mai bine de 75% dintre carnivorele de talie mare şi mijlocie sunt în declin. Printre speciile specifice se numără leii, câini dingo, lupii, vidrele şi urşii.
Declinul îngrijorător al populaţiilor de prădători poate fi atribuit pierderii habitatului, vânătorii şi lipsa hranei (scăderea populaţiei de animale ce servesc ca pradă).
„La nivel global putem vorbi de o pierdere a carnivorelor de talie mare şi mijlocie. Multe dintre ele sunt pe cale de dispariţie fie la nivel local, fie la nivel global. Mai mult, ironia fenomenului este că ele dispar pe măsură ce noi începem să le înţelegem din ce în ce mai bine importanţa”, a declarat coordonatorul studiului William Ripple.
Fără îndoială, aceşti prădători asigură o serie de beneficii aduse atât ecologiei, cât şi mediului. Dispariţia anumitor carnivori de talie mare şi mijlocie, printre care se numără leul african, linxul eurasiatic, puma, lupii, vidrele marine şi câinii dingo produce o reacţie în lanţ, „o cascadă trofică”.
De exemplu, din cauza unui declin al pumelor şi lupilor, oamenii de ştiinţă au observat o creştere dramatică a erbivorilor precum căprioara şi elanul, lucru care a produs perturbări ale vegetaţiei, ale populaţiilor de păsări şi mamifere mici. Mai mult, în mediile unde vegetaţia începe să dispară, oamenii de ştiinţă au observat deja o creştere a eroziunii solului.
La fel, dispariţia linxului a dus la creşterea populaţiilor de căprioare, vulpi şi iepuri. Nici măcar oceanele nu sunt imune deoarece scăderea populaţiilor de vidre, cauzată de balenele Orcinus orca, a dus la creşterea numărului de arici de mare şi implicit la scăderea varecului.
„Toleranţa umană faţă de aceste specii este o problemă majoră pentru conservare. Spunem că aceste animale au dreptul intrinsec de a exista, însă ele ne asigură şi beneficii ecologice şi economice pe care noi le apreciem”, a mai explicat Ripple.
Sursa: io9