În studiu, oamenii de ştiinţă au analizat, timp de 6 zile, programul de somn pe care îl aveau 14 copiii cu vârste cuprinse între 30 şi 36 de luni. Astfel, specialiştii au descoperit diferenţe legate de momentul în care începea să crească nivelul de melatonină al copiilor în timpul serii. Melatonina este un hormon despre care se ştie că promovează somnul. Aşadar, o creştere a nivelului de melatonină indica faptul că, din punctul de vedere al ceasului biologic, noaptea îşi făcea simţită prezenţa.
În medie, nivelurile de melatonină ale copiilor începeau să crească la ora 7:40, cu aproximativ o jumătate de oră înainte ca părinţii să îi pună la culcare. În general, copiii adormeau abia la o jumătate de oră după ce erau puşi în pat.
Totuşi, unii copii erau puşi în pat înainte ca nivelurile lor de melatonină să înceapă să crească, motiv pentru care aceştia adormeau abia după 40-60 de minute.
„Menţinerea copiilor treji pentru mult timp în pat poate duce la o asociere a patului cu trezirea şi nu cu somnul. Acest tip de răspuns poate creşte riscul individului de a suferi de insomnii de-a lungul vieţii”, a declarat Monique LeBourgeois de la Universitatea Colorado.
„Avem puţine cercetări asupra legate de modul în care fiziologia unui copil poate contribui la apariţia problemelor de somn. Dormitul al un timp nepotrivit din punct de vedere al ceasului biologic duce la probleme de somn”, a adăugat LeBourgeois.
De asemenea, LeBourgeois a subliniat că 25% dintre copiii mici şi preşcolari se lasă cu greu să fie puşi la culcare. Acest lucru poate promova apariţia problemelor de somn, la plânsete şi strigăte sau la alte strategii de evadare din pat, precum falsa necesitate de a merge la baie.
„Evaluarea nivelurilor de melatonină pentru fiecare copil nu este un lucru practic. Însă, dacă se întâmplă ca cei mici să se împotrivească somnului sau să adoarmă foarte greu, se poate ca ei să nu fie pregătiţi din punct de vedere fiziologic pentru somn la ora pe care aţi hotărât-o dumneavoastră”, a concluzionat LeBourgeois.
Sursa: Health Day