Ce se întâmplă în creierul tău când citeşti un roman?

Oamenii de ştiinţă de la Universitatea Emory, SUA, au utilizat scanarea cu aparate de rezonanţă magnetică funcţională (fMRI) pentru a identifica reţelele de conexiuni cerebrale asociate cu citirea unor romane sau povestiri şi au constatat că modificările produse de lectura unei opere de ficţiune captivante durează câteva zile.

Cercetătorii încearcă să afle misterul modului în care istorisirile “pătrund” în creier şi ale efectului pe termen lung al literaturii. Rezultatele studiului au fost publicate în jurnalul Brain Connectivity.

• A fost creată prima pereche de buze „nemuritoare” în laborator
• Există viață după moarte? Un reputat om de știință din SUA spune că da!

La experiment, care  s-a desfăşurat timp de 19 zile consecutive, au participat 12 studenţi, care au citit acelaşi roman: Pompeii, de Robert Harris.

Acţiunea are loc în anul 79 e.n., când a avut loc erupţia catastrofală a vulcanului Vezuviu, care a distrus oraşul Pompeii .
Povestea este palpitantă, desfăşurându-se în jurul acţiunilor protagonistului care, aflat în afara oraşului, observă semnele erupţiei şi încearcă cu disperare să se întoarcă în Pompeii, pentru a-şi salva iubita.

Studii anterioare analizaseră, cu ajutorul scanării fMRI, starea creierul în cursul lecturii, dar acest nou studiu a cercetat şi ce se întâmplă în creier la câtava zile după lectură.

Creierele studenţilor au fost scanate în stare de repaus, în fiecare dimineaţă, în primele 5 zile ale experimentului.
Apăi, participanţii au citit, în fiecare seară, câte o secţiune de 30 de pagini din carte, timp de 9 zile. În fiecare dimineaţă, cercetătorii verificau, printr-un chestionar, dacă studenţii citiseră într-adevăr secţiunea respectivă din carte, apoi le scanau creierele.

După terminarea celor 9 secţiuni ale cărţii, au mai fost efectuate scanări în alte 5 dimineţi, în stare de repaus.

Ce au arătat rezultatele?

Conectivitatea creierului era amplificată în cortexul temporal (o regiune cerebrală asociată cu receptarea limbajului) în dimineţile ce urmau serilor în care studenţii citiseră. Cu alte cuvinte, chiar dacă nu citeau în momentul scanării, creierele lor reţinuseră acea stare de conectivitate sporită, determinată de lectură.

Conectivitatea sporită a fost observată şi în sulcul central, principala regiune senzori-motorie a creierului. Neuronii din această zonă sunt asociaţi cu apariţia senzaţiilor în corp, aşa că, de pildă, doar gândul la alergare poate activa aceiaşi neuronii care sunt activaţi şi în timpul actului fizic de a alerga.

Schimbările observate, spun cercetătorii, sugerează că a citi un roman te poate transpune în corpul protagonistului, nu numai în sens figurat, ci chiar biologic vorbind.

Iar aceste schimbări, susţin specialiştii, nu sunt doar reacţii imediate, de vreme ce durează 5 zile după ce participanţii terminasră de citit romanul. Rămâne  încă de aflat cât de mult timp persistă aceste schimbări, dar faptul că ele se menţin timp de câteva zile după citirea unui roman propus de altcineva sugerează că lectura unor opere favorite ar avea cu siguranţă efecte mai puternice şi mai îndelungate asupra biologiei creierului.

Un studiu anterior, realizat la Michigan State University, tot cu ajutorul fMRI, arătase că lectura atentă, pasionată, a unor romane de Jane Austen activa intens ariile cerebrale asociate cu mişcarea şi atingerea.
Asemenea studii fac parte dintr-un nou domeniu interdisciplinar de cercetare, numit de unii specialişti neuroştiinţa literaturii.

Sursa: Mail Online / Foto: Hepta