Zonele abdominale albe sau de culoare foarte deschisă se găsesc, de obicei, la animalele care trebuie să se ferească să nu fie atacaţi de dedesubt. Creaturile care înoată, zboară sau se caţără s-ar putea să se confunde cu peisajul mai uşor, dacă au culoarea burţii mai deschisă. Mai exact, animalele care au un pigment mai închis pe partea corpului care primeşte cea mai multă lumină şi o pigmentare mai deschisă pe partea care este expusă la mai puţină lumină, sunt mai puţin vizibile deoarece modul în care cade lumina pe corpul lor le face să pară mai plate.
Dar asta nu explică şi motivul pentru care aceste animale au o zonă abdominală foarte moale.
Poate credeţi că scheletul vertebratelor a neglijat întotdeauna să protejeze abdomenul. Dar, în realitate, lucrurile nu au stat aşa mereu. Multe animale preistorice aveau un grup de oase protectoare care le acoperea abdomenul precum un al doilea set de coaste. Dinozaurii theropozi, de exemplu, aveau un astfel de set de oase care le protejau zona abdominală. În schimbă, păsările din zilele noastre, şi-au pierdut această caracteristică, iar unul dintre motivele care explică fenomenul este acela că pentru a se ridica de pe sol cât mai repede, animalele de azi trebuie să fie cât mai uşoare.
Poate că păsările explică de ce unele specii şi-au pierdut sau nu au avut niciodată oase abdominale. În primul rând, acest set de oase în plus necesitau mai multe calorii pentru a creşte şi funcţionare. Apoi, el îngreuna deplasarea animalelor.
Aşa că, animalele au evoluat pierzându-şi acest tip de oase, devenind, în schimb mai uşoare, pentru a putea scăpa mai repede de prădători.
Sursa: Slate