Oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Queensland, Australia, au folosit un model computerizat pentru a demonstra că modelul pe care îi prezintă pielea zebrelor creează o iluzie optică atunci când animalele se mişcă.
Analizând fotografii şi materiale video cu zebrele, oamenii de ştiinţă au constatat că modelul alb cu negru este văzut, de alte animale, ca „o informaţie înşelătoare”. Astfel, modulul indice în eroare prădătorii (vorbim aici de o gamă largă de creaturi, de la insecte la feline mari) şi ajută zebrele sălbatice să scape cu viaţă.
Multe animale, printre care şi oameni au ceea ce se cheamă „mecanism de detectare a mişcării”. Aceste circuite neuronale procesează direcţia a ceva ce pare să se mişte în funcţie de conturul obiectului sau fiinţei.
„Dungile zebrelor i-au intrigat pe biologi de mult timp”, a declarat dr. Martin How. „Teorii anterioare care au analizat funcţia dungilor au inclus semnalele sociale de comunicare, camuflajul în amurg sau zori în habitatele ierboase şi aşa-numitul efect de orbire atunci când animalul este urmărit de prădători sau insecte care se hrănesc cu sânge”, a mai explicat acesta.
Potrivit specialistului, dungile verticale, înguste, de pe spatele şi gâtul zebrelor, combinate cu dungile mari din lateralul corpului dau naştere unor semnale neaşteptate de mişcare, care devin şi mai puternice atunci când un întreg grup de zebre se pune în mişcare.
„Noi sugerăm că această iluzie îi face pe prădători să interpreteze greşit direcţia în care se deplasează zebra”, a mai explicat dr. How.
Rezultatele studiului au implicaţii pentru studiul modelelor în animale, deoarece există şi alte specii care folosesc modelele de pe corp pentru a se salva. De asemenea, studiul îi poate ajuta pe specialişti să înţeleagă şi modul în care funcţionează echipamentele de camuflaj folosite de oameni.
Sursa: The Independent