De ce au mulţi copii mici probleme cu somnul? Cercetătorii dau o explicaţie neaşteptată

Ducând copiii mici devreme la culcare, părinţii încearcă să îşi asigure câteva ore de linişte, pentru relaxare sau treburi, înainte de a se culca ei înşişi.

Însă, duşi la culcare prea devreme,  unii copilaşi stau treji în pat ore întregi şi ajung să asocieze statul în pat mai curând cu starea de veghe decât cu cea de somn, avertizează cercetătorii. Mulţi dintre aceşti copii ajung să se opună ideii de a merge la culcare, făcând seara scandal şi crize de nervi, iar odată duşi în camera lor, se scoală de nenumărate ori şi ies din dormitor, pentru a veni la părinţii lor.

Oamenii de ştiinţă de la University of Colorado, din Boulder, SUA, care au publicat recent un articol pe această temă în jurnalul Brain and Education, afirmă că un somn bun de noapte depinde de momentul în care în organismul copilului are loc o creştere a nivelului melatoninei, un hormon implicat în reglarea ceasului intern al corpului. Nivelul acestui hormon creşte seara, pregătind corpul pentru intrarea în starea de somn.

Momentul creşterii nivelului de melatonină depinde de unii factori externi, precum cantitatea şi tipul de lumină la care este expus copilul, dar şi de factori interni, precum predispoziţia înnăscută a fiecărui copil, ceea ce însaemnă că acest moment poate varia de la un copil la altul.

Oamenii de ştiinţă spun că nepotrivirea dintre momentul creşterii nivelului de melatonină şi momentul când copilul e dus la culcare determină apariţia problemelor de somn.

Ei au avertizat, de asemenea, că somnul necorespunzător în perioada copilăriei poate duce la probleme emoţionale şi comportamentale mai târziu îm viaţă.

Cercetătorii au studiat 14 copii cu vârsta de 30-36 de luni, timp de 6 nopţi consecutive; au măsurat nivelurile de melatonină la intervale variate în jurul orei de culcare, au observat cât timp le lua copiilor să adoarmă şi au analizat comportamentul acestora.

Rezultatele au arătat că, în medie, nivelul de melatonină începea să crească în jurul orei 7.40 seara şi, dacă părinţii mai aşteptau o jumătate de oră pentru a-şi duce la culcare copilul, de obicei acesta adormea după cel mult 30 de minute.

Dar, în cazul copiilor la care nivelul melatoninei creştea mai târziu, dacă aceştia erau duşi la culcare chiar atunci, aveau nevoie de mai mult timp pentru a adormi şi era mai probabil să se scoale din pat şi să se comporte în mod neplăcut. 

Fiziologul Monique LeBourgeois, care a condus studiul, explică:

„A merge la culcare la o oră nepotrivită conform ceasului biologic poate determina, la adulţi, tulburări de somn, precum insomnia. Dar, în timp ce adulţii îşi aleg singuri ora de culcare, copii mici nu prea au această posibilitate. Nepotrivirea dintre ora de culcare aleasă de părinţi şi momentul creşterii nivelului de melatonină măreşte probabilitatea apariţiei unor probleme cu culcarea.”

„Dacă copilul dumneavoastră se împotriveşte culcării ori adoarme cu dificultate, este foarte probabil să nu fie pregătit, din punct de vedere fiziologic, pentru a dormi la acea oră. În cazul acestor copii, faptul că stau treji în pat timp îndelungat îi poate face să asocieze patul cu starea de veghe, nu cu somnul. Iar această reacţie măreşte riscul ca acel copil să sufere apoi de insomnii de-a lungul întregii vieţi.”

Sursa: Mail Online