Spermatozoidul ”cyborg” – instrumentul care ar putea revoluţiona medicina (VIDEO)

Oamenii de ştiinţă de la Institutul de Nanoştiinţe Integrative din Dresda au reuşit să „captureze” spermatozizii în interiorul unor nanotuburi metalice şi să controleze mişcare acestora de la distanţă, cu ajutorul unor magneţi.

Nanotuburile magnetice, de 50 de microni lungime şi 5-8 microni diametru, au fost scufundate într-un lichid care conţinea spermatozoizi de taur.

• Ce alimente pot face oamenii cei mai fericiți?
• Trucul foarte simplu prin care oamenii pot să comunice cu pisicile

Pentru a „captura ” spermatozoizii şi a-i împiedica să iasă din tuburi, acestea au un capăt mai îngust; cea mai mare provocare, spune prof. Oliver Schmidt, conducătorul proiectului, a fost ajustarea dimensiunilor tuburilor, astfel încât acestea să fie doar cu puţin mai largi decât diametrul capului spermatozoidului, dar să permită, în acelaşi timp, mişcarea cozii acestora. (Un spermatozoid este alcătuit dintr-o porţiune mai dilatată, numită cap, care conţine nucleul cu materialul genetic, o porţiune mediană, de legătură, şi o porţiune alungită şi mobilă, flagelul sau coada, care, prin mişcările sale, asigură deplasarea spermatozoidului.)

Cercetătorii au obţinut astfel un robot biologic (biobot) microscopic. Coada, care rămâne în exteriorul tubului de metal, asigură deplasarea biobotului.

Direcţia deplasării poate fi influenţată cu ajutorul diferitelor substanţe chimice sau al câmpului magnetic.

Asemenea bioboţi ar putea fi utilizaţi, în viitor, pentru transportul unor medicamente în puncte foarte precis localizate ale organismului sau pentru un nou tip de tratamente de fertilitate.

Deşi până acum studiile au fost realizate pe animale, nu există niciun motiv pentru care metoda să nu poată funcţiona şi la om, spune prof. Schmidt.. 

El a explicat că spermatozoizii sunt ideali pentru asemenea aplicaţii, deoarece sunt inofensivi pentru organism şi nu au nevoie de o sursă exterioară de energie.

Rezultatele experimenteler au fost prezentate într-un articol publicat în jurnalul Advanced Materials.

Sursa: Mail Online