De asemenea, rezultatele studiului arată că membrii unui cor sunt mult mai mulţumiţi de colegii lor decât sunt cei care joacă sporturi de echipă.
Pentru realizarea acest studiu, psihologul Nick Stewart, de la Oxford Brookes University, a chestionat 375 de persoane – bărbaţi şi femei – în legătură cu bunăstarea lor psihologică. Dintre acestea, unele cântau în coruri, altele cântau solo şi unele jucau sporturi de echipă.
Toate persoanele intervievate au arătat niveluri ridicate de bunăstare, dar coriştii s-au situat foarte sus din acest punct de vedere.
„Coriştii au arătat că percep ansamblurile corale ca un grup social mai consecvent şi mai semnificativ decât îşi percep jucătorii sporturilor de echipă grupul din care fac parte”, a spus cercetătorul Nick Stewart.
Se crede că mişcările şi respiraţiile în sincron pot contribui la acest sentiment sporit de apartenenţă.
„Aceste cercetări sugerează că sentimentul că faci parte dintr-un grup social închegat se adaugă experienţei de a-ţi folosi vocea pentru a face muzică”, a spus Stewart la o conferinţă.
Cu toate acestea, nici ceilalţi nu ar trebui să se îngrijoreze. Jucătorii sporturilor de echipă şi cei care cânta singuri s-au simţit mai independenţi decât membrii corurilor.
Studii anterioare au arătat că faptul de a cânta alături de alte persoane oferă o mulţime de beneficii pentru sănătate, de la întărirea sistemului imunitar şi reducerea stresului până la ameliorarea simptomelor maladiei Alzheimer.
De asemenea, se precizează că nu trebuie să fii un cântăreţ foarte bun pentru a avea aceste beneficii, întrucât îmbunătăţirea stării de sănătate se datorează sentimentului de apartenenţă la un grup, de efectuare a unei munci sincronizate, lucrul cu plămânii, diafragma şi alte părţi ale corpului mai degrabă decât a cânta bine.