Care a fost soarta cometei ISON în urma „întâlnirii” cu Soarele? Astronomii se declară păcăliţi
„Se pare că ISON nu a supravieţuit probabil periplului său”, a afirmat iniţial Karl Battams, cercetător la Naval Reseach Laboratory din Washington, la o masă rotundă organizată de postul de televiziune al NASA.
„Tocmai am privit cele mai recente imagini transmise de sateliţi şi nu am văzut ieşind nimic din spatele discului solar, iar acesta ar putea fi ultimul cui înfipt în sicriu”, a adăugat el.
La aceeaşi concluzie a ajuns iniţial şi Phil Plait, un astronom care este şi editor pentru site-ul Bad Astronomy. „Nu cred că ISON a supravieţuit”, a spus el.
„ISON pare că a dispărut, că s-a dislocat pe parcursul ultimelor ore”, a adăugat Dean Pesnell, un fizician specializat în cercetările solare, director ştiinţific al programului Solar Dynamics Observatory (SDO), un satelit lansat de NASA pentru a observa Soarele. „Nu vedem nimic, iar SDO, la fel ca SOHO (Solar and Heliospheric Observator), sunt detectori foarte buni ai cometelor”. SOHO este operat în colaborare de NASA şi de Agenţia Spaţială Europeană (ESA).
„Sper că vom vedea în curând o altă cometă”, a adăugat el.
Totuşi, oamenii de ştiinţă au descoperit că o parte din Cometa ISON pare să fi supravieţuit întâlnirii cu Soarele.
Dacă în primele imagini cometa nu a reapărut din spatele Soarelui, imagini mai recente au indicat o iluminare a ceea ce pare să fie un mic fragment din cometă.
Astronomii admit că sunt surprinşi şi încântaţi de acest lucru, dar acum cauţionează că se poate întâmpla orice în următoarele ore şi zile.
Aceste rămăşiţe ale lui ISON ar putea să continue să se lumineze, sau ar putea să se stingă pur şi simplu.
„Urmărim această cometă de mai bine de un an şi tot timpul ne-a surprins şi ne-a păcălit”, a comentat Karl Battams.
„Este tipic ca fix la sfârşit, când am zis că «da, s-a stins, a murit, am pierdut-o în Soare», să apară după câteva ore”, a adăugat Battams.
Phil Plait a comentat şi el: „Această bestie continuă să surprindă. Imaginea SOHO de mai jos arată că ceva a supravieţuit intact. În acest moment tot ce pot spune este că a prezice comportamentul cometelor este la fel de dificil ca a prezice comportamentul pisicilor. Am vorbit cu specialişti în comete şi ei se declară la rândul lor uluiţi… ceea ce e fantastic! Dacă am fi ştiut perfect ce se întâmplă, asta ar fi însemnat că nu am mai fi avut nimic de învăţat”.
Agenţia Spaţială Europeană, care a fost printre primele organizaţii care au anunţat „decesul” lui ISON, a fost nevoită să reconsidere situaţia. O mică parte din nucleul cometei ar putea fi intact, spun experţii agenţiei.
Este imposibil de spus cât de mult a supravieţuit din cometa ce avea cândva o lăţime de 2 kilometri.
„Acum am vrea ca lumea să ne ofere câteva zile, ca să putem privi mai multe imagini şi să putem evalua luminozitatea obiectului şi modul în care aceasta variază. Acest lucru ne va permite să ne dăm seama din ce e compus acum obiectul şi ce va face în următoarele zile şi săptămâni”, a comentat Battams.
Indiferent care va fi în cele din urmă soarta cometei ISON, cometele vor continua să fie prezente în ştirile din următorul an.
Peste 11 luni, cometa Siding Spring va trece pe lângă Marte la o distanţă mai mică de 100.000 de kilometri. Apoi, în noiembrie 2014, misiunea Rosetta a ESA va încerca să instaleze o sondă pe nucleul cometei 67P/Churyumov-Gerasimenko.
ISON a captat atenţia comunităţii astronomice după descoperirea ei în septembrie 2012 de doi astronomi ruşi, întrucât ea reprezintă o dovadă a originii Sistemului Solar, format în urmă cu 4,5 miliarde de ani. Cometa a scăpat abia în urmă cu câteva milioane de ani din Norul Oort, un fel de „parcare” a cometelor, la marginea Sistemului Solar, aflat la jumătatea distanţei dintre Soare şi cea mai apropiată stea.
„Este o relicvă a formării Sistemului Solar”, a spus Carey Lisse, potrivit căruia planetele s-au format cu ajutorul cometelor, care au adus apă la suprafaţa acestora – de aici şi importanţa uriaşă a acestor corpuri cereşti.
„Această cometă prezintă un interes major pentru noi”, pentru că descoperim foarte puţine comete venind de atât de departe din Sistemul Solar, a subliniat James Green, directorul programului de ştiinţe planetare de la NASA.
Anumiţi astronomi au crezut iniţial că ISON era o cometă foarte mare cu un nucleu având un diametru de mulţi kilometri. Dar, atunci când cometa a trecut foarte aproape de Marte, o sondă marţiană a NASA a putut să o fotografieze şi a indicat un diametru maximal de doar 1,2 kilometri, inferior diametrului mediu al cometelor.
Întrucât ISON a fost detectată foarte departe în Sistemul Solar, astronomii au avut la dispoziţie mult timp să o observe. Măsurătorile lor au arătat mai ales faptul că nucleul cometei era înconjurat de un nor de dioxid de carbon (CO2).
„Se pare că CO2-ul ar fi putut fi o moleculă fundamentală la începuturile Sistemului Solar, nu monoxidul de carbon”, a spus Carey Lisse.
Pe măsură ce ISON se apropia de Soare, fluctuaţiile cozii sale au evidenţiat mişcările – altfel invizibile – ale vânturilor solare, formate din particule ejectate în permanenţă de Soare.
În ultimele zile, ISON a avut comportament neregulat, strălucind foarte puternic înainte de a-şi scădea considerabil intensitatea luminoasă, determinându-i pe astronomi să se întrebe dacă nu cumva cometa s-a dezintegrat deja.