„Un număr mare dintre noi se aşteaptă ca ISON să se spargă în multe bucăţi, iar alţii cred că ea se va vaporiza complet”, a declarat Carey Lisse, expert în studiul cometelor la Laboratorul de fizică aplicată Johns Hopkins, într-o conferinţă de presă.
El a dezvăluit totodată că „alţi oameni de ştiinţă cred că ISON va supravieţui” şi va trece de cealaltă parte a Soarelui, cu un nucleu redus, dar întreg.
„Cred că există poate 30% şanse ca acest lucru să se întâmple”, a spus Carey Lisse, declarându-se însă „pesimist” în legătură cu această posibilitate. ISON va trece la o distanţă de 1,17 milioane de kilometri de Soare, într-o zonă în care temperatura ajunge la 2.700 de grade Celsius.
„Această cometă nu este foarte solidă, este formată din gheaţă în procent de 30%-50%”, iar mărimea nucleului său este destul de mică în raport cu media cometelor observate până în prezent. Diametrul acestuia este estimat la cel mult 1,2 kilometri.
„Nu am observat niciodată în trecut o cometă precum ISON, care vine din Norul Oort de la marginea Sistemului Solar şi va trece la mică distanţă de Soare”, a spus Karl Battams, astrofizician la Naval Research Laboratory din Washington.
„Din acest motiv, nu avem acea experienţă care ne-ar permite să prezicem ce se va întâmpla cu cometa”, a spus el, adăugând că nu se ştie „dacă ISON nu s-a fragmentat deja” în urma apropierii de Soare.
Motivul pentru care această cometă a captat interesul întregii comunităţi astronomice de la descoperirea ei, în septembrie 2012, de doi astronomi amatori ruşi, constă în faptul că ISON reprezintă o dovadă a originii Sistemului Solar, format în urmă cu 4,5 miliarde de ani. Cometa a scăpat din Norul Oort în urmă cu doar câteva milioane de ani, au precizat oamenii de ştiinţă.
„Este o relicvă a formării Sistemului Solar”, a spus Carey Lisse, potrivit căruia planetele s-au format cu ajutorul cometelor, care au adus apă la suprafaţa acestora – de aici şi importanţa uriaşă a acestor corpuri cereşti.
Dacă ISON va supravieţui apropierii ei de Soare, cometa va fi vizibilă pe timpul nopţii din decembrie până în februarie şi va trece cel mai aproape de Terra pe 26 decembrie, la o distanţă de circa 64 milioane de kilometri.