Când stelele bătrâne mor, o parte din gazul din care erau alcătuite ajunge înapoi în „supa” galactică şi este reciclat pentru formarea altor stele. Dar o mare parte rămâne în componenţa stelelor pitice (care au o durată mare de existenţă) fiind astfel indisponibil pentru fabricarea de stele noi.
Prin umare, galaxia are nevoie de noi provizii de gaz.
Astronomii cred că gazul respectiv provine din spaţiul intergalactic, probabil sub forma unor nori, astfel fiind alimentat permanent procesul formării de noi stele.
Dar ar fi o problemă: dacă norii de gaz obişnuiţi ar ajunge în zonele periferice, mai calde, ale galaxiei – aşa-numitul halou – gazul s-ar disipa şi n-ar mai ajunge la discul galactic, unde are loc formare stelelor.
Deci, trebuie să existe un mecanism prin care gazul să fie menţinut la un loc în timp ce călătoreşte prin galaxie.
Acum, astronomii de la CSIRO cred că au găsit o explicaţie.
Ei au studiat un nor de gaz pătruns în galaxie – numit Norul Smith, după numele unei cercetătoare care l-a descoperit – şi au constat că el posedă un câmp magnetic.
Câmpul este slab – aproximativ 0,002% din forţa câmpului magnetic terestru – dar specialiştii cred că această forţă este suficientă pentru a asigura integritatea norului, ţinând gazul la un loc, astfel încât masa de gaz să poată ajunge la discul galactic, fără a se disipa.
Norul a fost, astfel, asemănat cu o pastilă de aspirină acoperită cu un înveliş, astfel încât să treacă nedigerată prin stomac şi să ajungă în intestin, unde învelişul se dizolvă şi conţinutul pastilei este eliberat în organism.
Sursa: Science Daily