Un nou studiu a descoperit că atunci când miroseau oxitocină, substanţă supranumită şi „hormonul iubirii”, bărbaţii considerau că partenerele lor erau mai atrăgătoare.
În schimb, acelaşi hormon nu îi face pe bărbaţi să le considere pe colegele lor serviciu mai atrăgătoare, iar efectul nu apărea nici în cazul persoanelor străine.
Cercetătorii germani afirmă că oxitocina ar putea juca un rol cheie în monogamie, un fenomen rar în lumea mamiferelor (cu excepţia oamenilor).
Experimentul efectuat de oamenii de ştiinţă de la Universitatea Bonn a implicat 40 de bărbaţi tineri care afirmau că erau îndrăgostiţi de partenerele lor.
Cercetătorii le-au dat bărbaţilor să miroasă fie un spray cu oxitocină, fie un spray placebo, iar apoi i-au rugat pe aceştia să afirme cât de atrăgătoare sunt femeile din câteva imagini. În fotografii erau înfăţişate partenerele participanţilor la studiu, cunoştinţe ale lor (cum ar fi colegele de serviciu) şi femei necunoscute.
Bărbaţii au fost totodată supuşi unor scanări cerebrale pentru a permite cercetătorilor să vadă cât de mult se activează zonele cerebrale responsabile pentru sentimentele de recompensă.
Dirk Scheele, coordonatorul studiului, afirmă că „atunci când bărbaţii au primit oxitocină în loc de placebo, sistemul de recompensă din creier era foarte activ atunci când îşi priveau partenera şi o percepeau mai atrăgătoare decât alte femei”.
„Activarea sistemului de recompensă cu ajutorul oxitocinei avea un efect foarte selectiv, doar asupra imaginilor partenerelor. Nu am detectat acest efect în cazul imaginilor ce înfăţişau cunoştinţe vechi”, relatează cercetătorul.
În studiul publicat în jurnalul Proceedings of the National Academy of Sciences, oamenii de ştiinţă scriu că oxitocina eliberată în timpul contactului fizic pare să stimuleze monogamia prin faptul că fac ca femeia să pară mai atrăgătoare în ochii bărbatului. Acest efect are loc, însă, doar atunci când cei doi se află într-o relaţie de iubire.
Per total, datele arătau că oxitocina activează sistemul de recompensă, menţinând astfel legătura între iubiţi şi promovând monogamia. „Acest mecanism biologic dintr-o relaţie de cuplu este foarte asemănător cu un drog”, spune profesorul Hurlemann. Atât în dragoste, cât şi în consumul de droguri, oamenii încearcă să stimuleze sistemul de recompensă din creier. „Acest lucru poate explica de ce oamenii intră în depresie sau într-o stare de jale după ce se despart de un partener. Din cauza absenţei secreţiei de oxitocină, sistemul de recompensă este insuficient stimulat, astfel că apare starea de sevraj”, spune profesorul Hurlemann. Totuşi, cercetătorul spune că terapia cu oxitocină ar putea fi contraproductivă, pentru că administrarea acestui hormon ar putea duce la creşterea gradului de suferinţă, pentru că ar face dorul de partener chiar mai mare.
La prima vedere, monogamia nu are sens. În perspectiva clasică a biologiei evoluţioniste, bărbaţii au un avantaj atunci când îşi răspândesc genele cât mai mutl cu putinţă, cu ajutorul unui număr tot mai mare de partenere. Dar alt aspect joacă un rol important: „Atunci când oxitocina întăreşte legătura dintre parteneri, ea măreşte stabilitatea persoanelor care oferă nutriţie, crescând astfel şansele de supravieţuire ale progeniturii”, explică profesorul Hurlemann. Astfel, genele persoanei sunt răspândite mai departe prin copii.
Oxitocina este eliberată în corp şi în timpul durerilor facerii, stimulând producţia de lapte, şi este eliberată în creier în timpul alăptării, ajutând mama şi copilul să formeze o legătură.
Alte cercetări mai vechi au arătat că oxitocina ajută la reducerea certurilor dintr-o relaţie şi îi face totodată pe bărbaţii căsătoriţi să se distanţeze fizic de femeile atrăgătoare.
Surse: Daily Mail, UniBonn