Noul studiu este primul care a analizat copiii mici ai căror mame au luat paracetamol în timpul sarcinii.
„Studiul nostru sugerează că paracetamolul s-ar putea să nu fie chiar atât de inofensiv pe cât îl credem noi”, a explicat Ragnhild Eek Brandlistuen, coordonatorul studiului de la Şcoala de Farmacie din cadrul Universităţii Oslo.
Ea şi echipa sa de specialişti au analizat 48.000 copii norvegieni ai căror mame fuseseră rugate să completeze un chestionar cu privire la administrarea de medicamente în perioada cuprinsă între săptămânile 17 şi 30 de sarcină şi apoi un alt chestionar la 6 luni de la naştere. Ulterior, la trei ani după naştere, mamele au mai completat încă un chestionar cu privire la etapele de dezvoltare ale copiilor.
Din totalul mamelor care au luat parte la studiu, aproximativ 4% şi-au administrat paracetamol timp de cel puţin 28 de zile în timpul sarcinii. Rezultatele studiului au indicat că aceste mame aveau copii care prezentau abilităţi motorii mai slabe, comparativ cu copiii ai căror mame îşi administraseră mai puţin paracetamol în timpul sarcinii. De asemenea, copiii expuşi la paracetamol încep să meargă mai târziu, să aibă probleme de limbaj şi de comportament.
Pentru că realizarea unor teste riguroase şi a unor studii controlate asupra expunerii la medicamente atinge probleme etice, nu se poate spune cu exactitate riscul la care sunt expuse femeile însărcinate şi copiii acestora. Prin urmare, tot ceea ce pot face oamenii de ştiinţă este să observe de aproape femeile în timpul sarcinii.
Chiar şi aşa, studiul publicat în Journal of Epidemiology a inclus un număr mare de femei, iar oamenii de ştiinţă au analizat deja orice potenţială legătură între slaba dezvoltare a copiilor şi administrarea de ibuprofen (analgezic care nu conţine paracetamol) în timpul sarcinii. Astfel, rezultatele nu au indicat nicio legătură între problemele de dezvoltare şi ibuprofenul.
„Utilizarea pe termen lung (a paracetamolului) creşte cu 70% riscul de apariţie a problemelor de comportament la vârsta de trei ani”, au concluzionat cercetătorii norvegieni.
Problemele de dezvoltare observate în studiu seamănă cu simptomele întâlnite în cazul tulburărilor din spectrul autismului, deşi copiii din studiu nu au fost diagnosticaţi cu asta la vârsta de 3 ani. Dr. Martha Herbert, expert în studierea tulburărilor din spectrul autismului de la Massachusetts General Hospital in Boston, studiază de ceva timp legătura dintre autism şi paracetamol dar nu crede că cercetările actuale sunt suficient de avansate pentru a spune clar dacă există sau nu o legătură.
Specialiştii din echipa lui Brandlistuen susţin că efectele asupra dezvoltării care s-au observat în studiu se pot manifesta diferit la vâsrta de 3 ani sau pot să dispară odată cu înaintarea în vârstă. Numai studiile realizate în viitor vor putea arăta exact ce se întâmplă cu aceşti copii.
„Din moment ce acesta este primul studiu care indică această legătura este necesar ca şi alte cercetări să confirme sau să infirme rezultatele înainte de a trage mai multe concluzii”, au mai declarat autorii studiului.