Relaţiile pe care bărbaţii le au cu femeile – în calitate de fiice, soţii, surori, colege de lucru – pot modifica semnificativ atitudinile şi comportamentul bărbaţilor – în bine sau în rău – atât acasă, cât şi la locul de muncă.
Iată rezultatele câtorva studii care documentează asemenea corelaţii:
-
după ce devin taţi ai unor băieţi, directorii generali bărbaţi plătesc, de obicei, salarii mai mici angajaţilor şi salarii mai mari lor înşişi, dar efectul nu a fost observat şi în cazul în care au fiice. Dimpotrivă, directorii care, devenind taţi pentru prima oară, au copil o fiică, îşi plătesc mai bine angajaţii şi dau măriri de salariu mai substanţiale femeilor din subordine. (Dahl et al., “Fatherhood and Managerial Style: How a Male CEO’s Children Affect the Wages of His Employees” , publicat în Administrative Science Quarterly, dec. 2012)
-
bărbaţii care au fiice devin mai puţin ataşaţi de viziunea tradiţională privind rolurilor celor 2 sexe, tind să fie mai puţin de acord cu afirmaţii de genul „locul femeii e acasă” şi mai înclinaţi să admită că şi bărbaţii ar trebui să spele vasele şi să facă alte diverse treburi casnice. (Shafer and Malhotra, “The Effect of a Child’s Sex on Support for Traditional Gender Roles” , studiu publicat în Social Forces, sept. 2011)
-
în schimb, bărbaţii care au surori tind să se manifeste exact invers: susţin în mai mare măsură rolurile tradiţionale ale sexelor, au vederi politice mai conservatoare şi sunt mai puţin dispuşi să ajute la treburile casnice. (Healy and Malhotra, “Childhood Socialization and Political Attitudes: Evidence From a Natural Experiment”, publicat în The Journal of Politics, oct. 2013)
-
bărbaţii care au soţii casnice sunt şi ei mai înclinaţi să adopte o diviziune a muncii tradiţională. Tind să dezaprobe femeile la locul de muncă, consideră că în organizaţiile care au mai mulţi angajaţi femei treburile merg mai dificil şi sunt mai puţin dispuşi să se angajeze în companii conduse de directori de sex feminin. De asemenea, refuză mai des să promoveze femeile, chiar dacă acestea sunt calificate pentru postul superior pe care îl vizează. (Desai et al., “The Organizational Implications of a Traditional Marriage: Can a Domestic Traditionalist by Night Be an Organizational Egalitarian by Day?”, Kenan-Flagler Research Paper, martie 2012).
Pe de altă parte, a lucra la un loc cu femeile îi poate stimula pe bărbaţi să adopte o viziune egalitară la ei acasă.
Când îşi schimbă locul de muncă, trecând dintr-un domeniu profesional dominat de bărbaţi (cum ar fi construcţiile sau ingineria) la unul dominat de femei (predarea în şcoli, asistenţa medicală), bărbaţii sunt înclinaţi să preia mai multe treburi casnice acasă (McClintock, “Gender-Atypical Occupations and Time Spent on Housework: Doing Gender or Doing Chores?” – comunicare prezentată la întrunirea anuală a Asociaţiei Americane de Sociologie, 2013).
Totuşi, nu întotdeauna o carieră non-tradiţională înseamnă pentru bărbaţi şi adoptarea unor roluri casnice non-tradiţionale: bărbaţii care câştigă mai puţin decât soţiile lor fac mai puţine treburi casnice decât cei care câştigă mai bine decât consoartele lor. (Bertrand et al., “Gender Identity and Relative Income Within Households” , NBER Working Paper, mai 2013)
Sursa: The Atlantic