Cometa secolului, o adevărată vedetă: ISON devine din ce în ce mai luminoasă şi mai frumoasă (FOTO)

De când au descoperit-o oamenii de ştiinţă au sperat că ea se va bucura de popularitate, tocmai pentru că este din ce în ce mai spectaculoasă. 

• Record de turiști în Japonia! Cât au cheltuit cei 3,31 milioane de vizitatori?
• 1 din 10 copii, victimă a violenței în primele două luni ale anului școlar

Noua imagine (click aici pentru dimensiunea completă) surprinsă pe 15 noiembrie (2013) de austrofotograful Damian Peach este dovada că ISON (C/2012 S1) devine din ce în ce mai strălucitoare. În ultimele săptămâni, ea a devenit treptat din ce în ce mai luminoasă, însă acum câteva zile, cometa a avut o creştere subită de activitate, lucru care i-a crescut şi mai mult strălucirea. În acelaşi timp, coada ei a dezvoltat mai multe „ramuri”. 

(Foto: Damian Peach)

ISON tocmai îşi face prima „scufundare” (şi probabil singura) în interiorul sistemului solar şi chiar şi sub cele mai bune circumstanţe ea, la fel ca orice cometă, este greu de prezis. 

Pe data de 28 noiembrie, ISON va ajunge la cea mai mică distanţă de Soare, doar 1,2 milioane de kilometri. Iar acum, în drumul său spre Soare, ea continuă să se dezintegreze. Partea bună este că pe parcursul călătoriei noi îi putem observa comportamentul fascinant. 

Ce se întâmplă acum cu ISON?

O cometă este, în mare, o aglomerare de roci şi gheaţă . Gheaţa este şi ea alcătuită din ceea ce noi în mod normal, pe Terra, ne-am gândi că ar fi gaze şi lichide precum dioxidul de carbon, monoxid de carbon, amoniac şi apă.

Atunci când se află în spaţiul îndepărtat, aceste substanţe sunt îngheţate, însă pe măsură ce cometa se apropie de Soare, căldura penetrează suprafaţa cometei. Astfel, gheaţa se transformă direct din material solid în gaz (proces numit sublimare) şi astfel se poate aprinde. Materialul se extinde, reflectă lumina solară şi devine strălucitor. 

Mai mult, praful amestecat cu gaz aprinde cometa formând coama din jurul ei şi coada. În general, coada de praf pare gălbuie sau roşie. 

Pe măsură ce cometa se aproprie din ce în ce mai mult de Soare, vântul solar bate spre gazul emis de cometă, intensifică electronii din atomii de gaz şi chiar ionizează gazul, „furându-i” un electron sau doi. Pe măsură ce electronii „dansează” cu atomii părinţi, ei emit lumină, de obicei în spectrul albastru sau verde. În plus, vântul solar călătoreşte foarte repede comparativ cu cometa, motiv pentru care el suflă particulele ionizate de gaz departe de Soare. Motiv pentru care se pot forma mai multe cozi de praf: cea galbenă din praf şi una ionică albastră sau verde. 

În acest moment, ISON se află la aproximativ 80 de milioane de kilometri de Soare, fiind mai aproape ca Venus de stea. Specialiştii de la Universitatea Emory au creat un calculator care estimează în timp real cât de aproape este cometa de Soare şi de Pământ pe care îl puteţi accesa aici. 

Acum, ISON se deplasează cu o viteză de 50 km pe secundă, dar viteza ei va creşte la peste 600 kilometri pe secundă atunci când va trece aproape de suprafaţa Soarelui, pe 28 noiembrie. 

Ea va continua să devină din ce în ce mai strălucitoare, dar va fi mai greu de observat deoarece va fi din ce în ce mai aproape de soare. 

După 28 noiembrie, cometa ca vira la dreapta şi îşi va urma drumul spre nord pe cerul de seară. Dacă va supravieţui întâlnirii cu Soarele, ea va putea fi observată de noi, cei din emisfera nordică, dar vizibilitatea ei va fi din ce în ce mai redusă pe măsură ce se îndepărtează.