Potrivit Reuters, ultimul contact pe care staţiile de la sol l-au avut cu satelitul european GOCE a avut loc în noaptea de duminică spre luni, la ora 22.42 GMT, în momentul în care acesta a trecut la o altitudine de 120 de kilometri deasupra Antarcticii, a precizat Heiner Klinkrad, directorul biroului pentru deşeuri spaţiale din cadrul ESA, într-un mesaj postat pe site-ul Agenţiei Spaţiale Europene.
Limita oficială de la care începe spaţiul este linia Karman, aflată la o altitudine de 100 kilometri deasupra Terrei.
Specialiştii se aşteaptau ca aproximativ 25% din acest satelit de dimensiunile unui automobil să supravieţuiască reintrării în atmosferă, iar cele mai multe dintre resturile desprinse din GOCE să cadă în ocean, au declarat reprezentanţii ESA.
Potrivit BBC, primele estimări sugerează faptul că resturile rămase din satelitul GOCE ar fi putut să cadă într-un perimetru delimitat de Asia de Est, Pacificul de Vest şi Antarctica.
Aceeaşi sursă britanică afirmă că GOCE şi-a încheiat misiunea prăbuşindu-se în ocean, într-o zonă vastă şi nelocuită din emisfera sudică, la est de Noua Zeelandă.
Supranumit „Ferrari-ul spaţial” datorită designului său spectaculos, GOCE reprezintă prima misiune spaţială coordonată de ESA care a efectuat o reintrare necontrolată în atmosfera terestră în ultimii 25 de ani.
„În momentul în care citiţi acest lucru, uimitorul zbor al aparatului va fi ajuns, cel mai probabil, la sfârşit”, a declarat Daniel Scuka, purtătorul de cuvânt al Agenţiei Spaţiale Europene, într-un mesaj postat pe site-ul EFA duminică, la ora 23.45 GMT.
Pentru moment, nu există o confirmare oficială a locului şi a momentului exact în care rămăşiţele desprinse din satelitul GOCE au căzut pe Terra.
Satelitul GOCE a fost lansat în 2009 pentru a cartografia variaţiile înregistrate de gravitaţia terestră. Satelitul a rămas fără carburant pe 21 octombrie şi de atunci a început să piardă din altitudine.
Un program internaţional promovat de Comitetul de coordonare inter-agenţii pentru deşeurile spaţiale (Inter-Agency Space Debris Coordination Committee/ IADC) a asigurat supravegherea prăbuşirii pe Terra a satelitului GOCE.
Din martie 2009, GOCE a plutit pe o orbită terestră, „la o altitudine excepţional de mică pentru un satelit de cercetări ştiinţifice”, precizează ESA.
Gradiometrul său, instrumentul care măsoară gravitaţia în 3D, a permis cartografierea variaţiilor înregistrate de gravitaţia terestră, „cu o precizie de neegalat”, a subliniat ESA.
Oamenii de ştiinţă au exploatat de asemenea datele transmise de GOCE pentru a alcătui prima hartă din lume de înaltă rezoluţie a frontierei dintre scoarţa terestră şi manta, denumită „moho” (discontinuitatea Mohorovičić).
GOCE a devenit astfel „primul seismograf de pe orbită” atunci când a detectat undele sonore produse de puternicul seism care a lovit Japonia pe 11 martie 2011.
Misiunea trebuia să dureze iniţial 20 de luni, dar ESA a decis să o prelungească până la sfârşitul anului 2012, întrucât consumul de carburant era considerabil mai puţin important decât se prevedea.
GOCE a fost construit înainte de intrarea în vigoare, în 2008, a unui acord internaţional care i-a constrâns pe constructorii de sateliţi ştiinţifici să îi echipeze cu un sistem de propulsie care să îi facă să se prăbuşească în mare, departe de zonele locuite, la încheierea misiunilor lor.
Cu o greutate de 1,2 tone, GOCE a fost un satelit mic şi uşor în comparaţie cu alte dispozitive spaţiale care au reintrat recent în atmosfera terestră.
În ianuarie 2012, sonda rusească Phobos-Grunt, cu o greutate de 14 tone, a avut parte de o lansare ratată şi s-a dezintegrat deasupra Oceanului Pacific. În 2011, un satelit produs de NASA – Upper Atmosphere Research Sattelite – care avea o greutate de 6,5 tone, şi telescopul german ROSAT, care avea o greutate de 2,4 tone, au ars la rândul lor la reintrarea în atmosferă.
Sursa: Mediafax