Priveşte cerul: weekendul acesta pică pe Pământ satelitul GOCE! Aproximativ 45 de fragmente vor ajunge la sol

Epuizarea rezervelor de carburant s-a produs pe 21 octombrie, în jurul orei 03.20 GMT, Agenţia Spaţială Europeană (ESA) anunţând atunci într-un comunicat „încheierea misiunii” acestui satelit.

Cea mai mare parte din corpul satelitului, care are o lungime de 5,3 metri şi o greutate de peste o tonă, se va dezintegra la intrarea în atmosferă, potrivit ESA, însă este posibil ca mai multe resturi „de mici dimensiuni” să ajungă la suprafaţa Terrei.

• Mulți oameni suferă fără să știe de „ura față de mișcare”
• Unul dintre marii producători de cărbune din lume renunță la extracție

Nimeni nu cunoaşte momentul exact când fragmentele satelitului vor cădea pe pământ, a adăugat ESA, întrucât satelitul nu va mai fi controlat în acele momente de operatorii săi, dar cel mai probabil bucăţile de satelit se vor prăbuşi în ocean sau în zone nepopulate.

Zona care ar putea fi afectată va fi totuşi cunoscută cu o precizie mai mare pe măsură ce se apropie momentul intrării în atmosferă.

Specialiştii citaţi de New York Times anunţă că aproximativ 25-45 de fragmente din satelit vor ajunge la sol, cel mai greu urmând să cântărească aproximativ 90 de kilograme.

Şansele ca o bucată din GOCE să lovească pe cineva sunt mici, dar nu zero. Rune Floberghagen, coordonatorul misiunii GOCE în cadrul ESA, estimează că suprafaţa ameninţată măsoară aproximativ 12-17 metri pătraţi. „Dacă comparaţi această suprafaţă cu suprafaţa totală a planetei veţi observa că este un număr foarte mic”, afirmă Floberghagen.

Un program internaţional promovat de Comitetul de coordonare inter-agenţii pentru deşeurile spaţiale (Inter-Agency Space Debris Coordination Committee/ IADC) va asigura supravegherea prăbuşirii pe Terra a satelitului GOCE.

Din martie 2009, GOCE pluteşte pe o orbită terestră, „la o altitudine excepţional de mică pentru un satelit de cercetări ştiinţifice”, precizează ESA.

Gradiometrul său, instrumentul care măsoară gravitaţia în 3D, a permis cartografierea variaţiilor înregistrate de gravitaţia terestră, „cu o precizie de neegalat”, a subliniat ESA.

Oamenii de ştiinţă au exploatat de asemenea datele transmise de GOCE pentru a alcătui prima hartă din lume de înaltă rezoluţie a frontierei dintre scoarţa terestră şi manta, denumită „moho” (discontinuitatea Mohorovičić).

GOCE a devenit astfel „primul seismograf de pe orbită” atunci când a detectat undele sonore produse de puternicul seism care a lovit Japonia pe 11 martie 2011.

Misiunea trebuia să dureze iniţial 20 de luni, dar ESA a decis să o prelungească până la sfârşitul anului 2012, întrucât consumul de carburant era considerabil mai puţin important decât se prevedea.

GOCE a fost construit înainte de intrarea în vigoare, în 2008, a unui acord internaţional care i-a constrâns pe constructorii de sateliţi ştiinţifici să îi echipeze cu un sistem de propulsie care să îi facă să se prăbuşească în mare, departe de zonele locuite, la încheierea misiunilor lor.

Surse: Mediafax, New York Times