Caracatiţele – animalele care vor guverna planeta? Inteligenţa acestor animale ar putea evolua spectaculos în viitor, crede un specialist

Un clip video publicat anul trecut arată de ce sunt în stare aceste animale: în apele Africii de Sud, cercetătorii au scufundat o cutie cu momeală, în ideea de a atrage la faţa locului diferite vietăţi marine, pentru a face un inventar al faunei. Experimentul a fost însă întrerupt de o caracatiţă care nu numai că n-a mai lăsat  alte animale să se apropie (în film se vede cum ţine pe loc un mic rechin, prinzându-l de coadă), ci a şi desprins cutia cu totul şi a plecat cu ea.

//www.youtube.com/v/CaOFcsHA6kY?version=3&hl=en_GB&rel=0

“Cefalopodele manipulează în mod clar obiecte, e clar că folosesc unelte”, spune dr. Russell Burke, specialist în ecologie şi evoluţie, de la Universitatea Hofstra din New York, într-un interviu publicat în Pacific Standard, pe tema animalelor care ar putea evolua până la  ajunge la fel de inteligente ca oamenii.

“Nu construiesc fel de fel de lucruri, în afară de adăposturi, dar este imaginabil că, în timp şi cu aportul altor factori, s-ar putea ajunge şi la asta.”

Cercetătorul aminteşte că aceste animale – caracatiţele – au caracteristici care le conferă avantaje deosebite într-o asemenea întrecere evolutivă: ochi mari, legaţi de un creier de asemenea mare (în această privinţă fiind asemănătoare cu omul) şi opt braţe îndemânatice, care s-ar putea dovedi  cel puţin la fel de utile ca şi faimoasele noastre degete mari opozabile, despre care se crede că au jucat un rol important în evoluţia omului, dându-i posibilitatea de a crea şi folosi unelte complexe, ceea ce a stimulat progresul cognitiv al speciei umane.

Dr. Burke afirmă, de asemenea, că aceste fiinţe sunt dotate cu o mare curiozitate, un spirit cercetător care le împinge să exploreze întruna şi că, în grup, sunt capabile să înveţe una de la alta, astfel încât orice nouă achiziţie cognitivă se răspândeşte rapid în tot grupul.

Caracatiţele sunt considerate unanim animale dotate cu o mare inteligenţă, dar, în ceea ce priveşte capacităţile lor de învăţare, părerile oamenilor de ştiinţă sunt împărţite. Dr. Burke consideră, totuşi, că ele pot învăţa cu repeziciune şi că inteligenţa lor ar putea evolua până la cote mult mai înalte în viitor.

În laborator, ele pot învăţa rapid să distingă obiectele cu diferite forme şi desene, să rezolve probleme (este celebru experimentul în care o caracatiţă a învăţat să deschidă un borcan cu capac, pentru a ajunge la crabul din interior), să se descurce prin labirinturi etc. Rezultalele multor experimente arată că ele au un sistem de stocare a informaţiilor bazat atât pe memoria pe termen scurt, cât şi pe cea pe termen lung.

În unele ţări, caracatiţele sunt pe lista animalelor de laborator pe care nu pot fi făcute intervenţii chirurgicale decât cu anestezie; în Marea Britanie, legile privind experimentele pe animale acordă caracatiţelor un “statut onorific de vertebrate”, acordându-le astfel o protecţie neîntâlnită în cazul altor nevertebrate.

Sursa: Mail Online