De ce primul născut are un IQ mai mare decât fraţii mai mici?

Mai exact, rezultatele studiului au indicat că 33,8% dintre mame susţin că primii născuţi ai lor ajung să fie cei mai buni din clasă, în timp ce, din totalul femeilor intervievate, doar 1,8% au declarat că primii lor copii sunt codaşii clasei. Cu alte cuvinte, mare parte dintre mame consideră că al doilea sau al treilea copil al său este mai puţin inteligent decât cel dinainte.

De asemenea, sondajul a indicat că doar 31,8% dintre mamele intervievate au mărturisit că al doilea copilă născut este printre primii copii din clasa sa. Apoi, mai puţin de o treime, aproape 29% dintre participante, au spus acelaşi lucru despre al treilea copil născut, în timp ce despre performanţele celui de-al patrulea copil, doar 27,2% au declarat că acesta se numără printre cei mai buni elevi din clasă. 

• Experții trag un semnal de alarmă: obezitatea are nevoie de o nouă definiție
• Regizorul M. Night Shyamalan, acuzat într-un proces de 81 de milioane de dolari

În acelaşi timp, 2% dintre mame au declar că cel de-al doilea copil este printre ultimii elevi din clasă în topul performanţelor şcolare, iar cifrele au continuat să crească treptat astfel încât, 2,1% au declarat că cel de-al treilea născut se numără printre codaşii clasei şi 3,6% dintre participante au mărturisit că al patrulea copil al lor obţine printre cele mai slabe note la şcoală. 

Astfel, rezultatele studiului susţin teoria potrivit căreia performanţele şcolare intră în declin în ordinea naşterii. Unul dintre motive pare să fie acela că părinţii au tendinţa de a fi mai puţin stricţi cu ultimii născuţi. 

Astfel, atunci când au fost întrebaţi cum ar reacţiona dacă copiii lor ar lua note proaste la şcoală, părinţii au declarat că ar fi mult mai puţin probabil ca ei să îşi pedepsească copiii mai mici. În acest context, se pare că fiii mai mici nu simt aceeaşi presiune parentală pe care o simt fraţii mai mari, motiv pentru care ei nu se străduiesc şi nu se descurcă la fel de bine din punct de vedere academic.

Autorii studiului, V. Joseph Hotz şi Juan Pantano, au concluzionat că părinţii se implică mult mai mult în performanţele academice ale primilor născuţi, motiv pentru care ei sunt mult mai dispuşi să le impună acestora reguli şi pedepse mai stricte. 

S-ar putea ca acest fenomen să fie explicat prin faptul că părinţii devin mai relaxaţi odată ce aduc pe lume un al doilea sau al treilea copil tocmai din cauză că sunt epuizaţi şi mai puţin anxioşi cu privire la reglarea comportamentului copiilor.