Folosind telescopul Atacama Large Millimeter/submillimeter Array (ALMA), astronomii au reuşit să determine forma şi temperatura acestui ciudat obiect spaţial.
Forma sa, ce părea iniţial să aibă doi lobi (de unde şi numele de bumerang), este, în realitate, o structură mult mai largă şi care se extinde rapid în spaţiu.
Localizată la cca. 5000 de ani-lumină depărtare de Terra, în constelaţia Centaurul, Nebuloasa Bumerang este o nebuloasă planetară relativ tânără. Nebuloasele planetare – în ciuda numelui lor – reprezintă, de fapt, ultimele stadii de viaţă ale unor stele de mărimea Soarelui nostru, care şi-au “lepădat” straturile exterioare; ceea ce rămâne, în centru, este o stea pitică albă, care emite o radiaţie ultravioletă intensă ce face ca gazele din nebuloasă să emită la rândul lor, o lumină de culoare vie.
Bumerangul este, de fapt, o nebuloasă pre-planetară, reprezentând un stadiu imediat anterior celei de nebuloasă planetară, când steaua centrală, încă insuficient de fierbinte, nu emite încă destulă radiaţie ultravioletă pentru a produce strălucirea luminoasă caracteristică. În acest stadiu, nebuloasa poate fi observată datorită reflectării luminii stelei în particulele de praf cosmic.
Gazele emise de această stea se răspândesc în spaţiu, dilatându-se rapid, ceea ce determină racirea lor. Cercetătorii au determinat temperatura lor observând modul în care absorb radiaţia cosmică de fond, o radiaţie de tipul microundelor care este un vestigiu al Big Bang-ului şi care are o temperatură uniformă de 2,8 Kelvin (minus 270 grade Celsius).
Informaţiile asupra Nebuloasei Bumerang sunt importante pentru înţelegerea procesului de moarte a stelelor asemănătoare cu Soarele şi de transformare a lor în nebuloase planetare.
Sursa: Science Daily