Cercetătorii au descoperit că acei copii care fuseseră pălmuiţi când aveau vârsta de 5 ani erau mai predispuşi să fie agresivi şi să încalce regulile atunci când ajungeau la şcoală.
Elizabeth Gershoff, o specialistă în disciplină parentală de la Universitatea Texas, afirmă că rezultatele nu sunt surprinzătoare, confirmând alte studii mai vechi.
„Nu există nicio dovadă care să ateste că pălmuirea este benefică pentru copii”, a explicat specialista.
„Pălmuirea nu face decât să ofere agresivitatea drept model de rezolvare a problemelor, arătând că poţi lovi lumea pentru a obţine ce doreşti”, explică Gershoff, care nu a participat la acest studiu.
„Atunci când un copil vrea jucăria altui copil, părinţii nu l-au învăţat cum să folosească cuvintele în acest scop sau cum să negocieze”, subliniază Gershoff.
Michael MacKenzie, autorul noului studiu, afirmă că pălmuiala continuă să fie o experienţă tipică a copiilor de astăzi, în ciuda faptului că tot mai multe dovezi arată că aceasta are efecte nocive.
„Majoritatea copiilor au parte de o pălmuială măcar o dată în viaţă”, spune cercetătorul de la Universitatea Columbia.
Echipa sa de cercetători a folosit datele colectate dintr-un studiu pe termen lung efectuat pe copiii născuţi în 20 de oraşe americane între 1998 şi 2000. Cercetarea cuprinde date despre 1.900 de copii.
Cercetătorii au întrebat părinţii atunci când copiii aveau 3 şi 5 ani dacă i-au pălmuit vreodată, şi dacă da, de câte ori.
Apoi, cercetătorii au întrebat mamele copiilor dacă aceştia au probleme de comportament, iar la vârsta de 9 ani au supus copiii unui test de vocabular.
În total, 57% dintre mame şi 40% dintre taţi au afirmat că şi-au pălmuit copilul când avea 3 ani. Procentul a scăzut la 52% dintre mame şi 33% dintre taţi la vârsta de 5 ani.
Cercetătorii au descoperit că acei copii ce fuseseră pălmuiţi de mame la vârsta de 5 ani tindeau să aibă mai multe probleme de comportament şi să fie mai agreisvi.
Pălmuirea de către mame de două ori pe săptămână era asociată unei creşteri cu 2 puncte pe o scară de 70 de puncte ce evaluează comportamentul problematic. Creşterea frecvenţei comportamentului agresiv se menţinea şi după ce cercetătorii luau în seamă comportamentul copiilor la o vârstă mai fragedă şi alte caracteristici ale familiei.
În schimb, cercetătorii nu au descoperit nicio legătură între pălmuiala la vârsta de 3 ani şi comportamentul ulterior al copilului.
De asemenea, copiii care fuseseră pălmuiţi de tată la vârsta de 5 ani tindeau să obţină un scor mai mic în testul de vocabular efectuat la vârsta de 9 ani, arată cercetătorii în studiul publicat în jurnalul Pediatrics.
Scorul mediu obţinut de copii în testul de vocabular era de 93, puţin sub scorul standard de 100. Copiii loviţi cu palma de taţi obţineau un scor cu 4 puncte mai mic. Cu toate acestea, cercetătorii nu pot spune sigur că diferenţa nu se datorează întâmplării.
Gershoff spune că acest rezultat este greu de interpretat. „Nu cred că pălmuirea face copiii mai proşti”, spune specialista.
Este posibil ca părinţii care-şi pălmuiesc copiii să nu vorbească cu ei la fel de des, afirmă Gershoff, sau ca aceşti copii să fie mai neatenţi la şcoală.
În ceea ce priveşte disciplinarea copiilor, cercetătoarea afirmă că există mai mutle dovezi despre ceea ce nu funcţionează pe termen lung decât despre ce funcţionează.
„Ştim că pălmuitul nu funcţionează şi că ţipatul nu funcţionează. Ştim, în schimb, că dialogul raţional funcţionează”, spune Gershoff.
MacKenzie afirmă că pălmuitul continuă să pară eficient părinţilor pe termen scurt, motiv pentru care este greu de schimbat acest obicei nociv.
Sursa: Reuters