Home » D:News » Cum sună limba pe care o vorbeau strămoşii noştri acum 6.500 de ani? Un cercetător ne oferă răspunsul (AUDIO)

Cum sună limba pe care o vorbeau strămoşii noştri acum 6.500 de ani? Un cercetător ne oferă răspunsul (AUDIO)

Autor: Marius Comper 10.06.2013
Cum sună limba pe care o vorbeau strămoşii noştri acum 6.500 de ani? Un cercetător ne oferă răspunsul (AUDIO)
Acum 6.500 de ani era greu de găsit un studio de înregistrare, însă mulţumită eforturilor depuse de cărturari de-a lungul secolelor, astăzi avem oportunitatea de a afla cum suna limba vorbită de strămoşii noştri.

Un lingvist de la Universitatea Kentucky a înregistrat o scurtă poveste în Proto-Indo-Europeană (PIE), o limbă vorbită de-a lungul Europei şi Asiei în perioada 4.500 î.e.n.-2.500 î.e.n. Limba proto-indo-europeană (PIE) este strămoşul ipotetic al tuturor limbilor indo-europene, din care fac parte majoritatea limbilor europene (inclusiv româna, engleza şi poloneza).

Profesorul Andrew Byrd a folosit latina, greaca şi sanscrita pentru a deduce cum suna Proto-Indo-Europeana.

„Este o aproximare foarte educată”, spune Byrd. „Limba persană şi engleza erau aceeaşi limbă acum 6.500 de ani. Acest lucru ne dă o senzaţie de unitate”, spune Byrd.

Cercetătorul a înregistrat pentru revista Archeology o poveste scrisă în 1868 şi tradusă în PIE. În fabula „Oaia şi caii”, aceste animale discută soarta lor de servitori ai oamenilor.

Iată cum suna limba strămoşilor noştri:

Fabula în limba română:

O oaie care nu avea lână a văzut cai, unul din ei trăgând un car greu, altul cărând o greutate mare, iar altul mergând repede cu un om în spate. Oaia le-a spus cailor „Inima mă doare când văd un om conducând caii”. Caii au spus: „Ascultă, oaie, pe noi ne doare inima când vedem un om, stăpânul, făcându-şi din lâna oilor un veştmânt călduros pentru el. Iar oaia nu mai are lână”. Auzind asta, oaia a fugit pe câmpii.

Iată cum suna fabula în limba PIE în viziunea lui Andrew Byrd:

h2áu̯ei̯ h1i̯osméi̯ h2u̯l̥h1náh2 né h1ést, só h1éḱu̯oms derḱt. só gwr̥hxúm u̯óǵhom u̯eǵhed; só méǵh2m̥ bhórom; só dhǵhémonm̥ h2ṓḱu bhered. h2óu̯is h1ékwoi̯bhi̯os u̯eu̯ked: “dhǵhémonm̥ spéḱi̯oh2 h1éḱu̯oms-kwe h2áǵeti, ḱḗr moi̯ aghnutor”. h1éḱu̯ōs tu u̯eu̯kond: “ḱludhí, h2ou̯ei̯! tód spéḱi̯omes, n̥sméi̯ aghnutór ḱḗr: dhǵhémō, pótis, sē h2áu̯i̯es h2u̯l̥h1náh2 gwhérmom u̯éstrom u̯ept, h2áu̯ibhi̯os tu h2u̯l̥h1náh2 né h1esti. tód ḱeḱluu̯ṓs h2óu̯is h2aǵróm bhuged.

Sursa: Archeology