Profesorul Brock Kirwan, de la Brigham Young University, şi unul dintre foştii lui studenţi, D.J. Shelton, au realizat un experiment prin care măsurau memoria participanţilor care erau rugaţi să se uite la diferite obiecte ce apăreau pe un monitor. Tot ce trebuiau să vadă participanţii era să semnaleze dacă obiectele erau noi (adică dacă ele nu mai apăruseră până atunci pe ecran) sau dacă le văzuseră deja. Dintre cei 83 de participanţi, cei care erau mai deprimaţi puteau, de obicei, să facă diferenţa între obiectele pe care le văzuseră sau pe care nu le mai văzuseră până atunci. În schimb, ei aveau tendinţa de a cataloga obiectele similare drept unele vechi, pe care le mai văzuseră deja.
„Aceşti oameni nu suferă de amnezie, doar că nu observă unele detalii”, a explicat Kirwan.
Lucrarea sugerează că această problemă referitoare la incapacitatea oamenilor deprimaţi de a face distincţie între amintiri similare ar putea fi legată de rezultatele altor studii care indicau că cei care suferă de depresie au hipocampul mai mic decât indivizii care nu se confruntă cu astfel de probleme. Hipocampul este o regiune din creier vitală pentru procesarea amintirilor.
Unele dintre studiile anterioare realizate de Kirwan au făcut legătura între hipocamp şi abilităţile de recunoaştere a tiparelor. Oamenii de ştiinţă cred că în perioadele de depresie, creierul pare să înceteze producţia de noi neuroni din hipocamp, lucru care afectează capacitatea de separare a tiparelor.
Cu toate acestea, autorii noului studiu recunosc că studiul are câteva limite. Mai întâi, cercetarea lor nu a fost realizată pe indivizi diagnosticaţi cu depresie. În plus, nivelul mediu de depresie experimentat de participanţi era destul de scăzut, potrivit evaluatorilor.
„Noi sugerăm că este nevoie de realizarea unor cercetări viitoare în acest domeniu pentru determinarea tipului de relaţie dintre tulburările psihologice, capacitatea de separare a tiparelor, antidepresive şi neurogeneză (naşterea neuronilor)”, au notat autorii cercetării.